Într-un interviu deschis, Corina Martin, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism din România punctează mai multe soluţii pentru exploatarea cu adevărat a acestui segment de turism, însă atrage atenţia asupra prezenţei, adesea neunitare, a actorilor din gambling.

Până să se contureze cu adevărat criza financiară, piaţa jocurilor de noroc din România era într-o continuă expansiune, actorii acestei industrii mizând, printre altele, şi pe turismul de gambling. Unde se situează la noi acest tip de turism, cât de exploatabil este?

Am putea să dezvoltăm alături de turismul de croaziera şi cel pe Dunare şi turismul de gambling. Chiar în acest sens, touroperatorul israelian Flying Carpet ne-a abordat anul trecut, ar fi vrut să renunţe la o parte din charterele pe Bulgaria şi să mute sosiri de turişti străini cu chartere direct la Constanţa (Tel Aviv-Constanţa). Toate bune şi frumoase, însă, una dintre condiţii era prezenţa cazinourilor. Din păcate, noi n-am putut indentifica ceva care să le placă în acest sens. Ei veniseră cu o idee, ştiind Cazinoul din Constanţa, însă s-au convins uşor când au văzut care e realitatea. Am fi făcut faţă la capacitatea hotelieră, la tarife, la excursii, dar lucrurile s-au blocat tocmai din cauza absenţei cazinourilor, care pe turiştii israelieni i-ar fi interesat foarte mult, având în vedere că la ei în ţară, jocurile de noroc sunt interzise.

Anul acesta însă, compania B.D.Graiver Tourism Services Ltd, un touroperator lider pe piaţa din Israel, a înlocuit Turcia cu România, în special litoralul românesc, ca destinaţie pentru turiştii israelieni, estimând că va aduce în acest an în ţară cel puţin 2.500 de turişti din Israel. Asta e chiar o premieră, o rută charter Tel Aviv – litoral, cu 95% şanse de reuşita, începând cu 15 iulie. Am fi interesaţi ca alături de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului să reuşim să punem la dispoziţia acestora pachete cu servicii de cazinou. Este nevoie de un consorţiu solid în acest sens format din patronate, autorităţi şi jucătorii din această industrie. Din păcate, nu avem nici o legislaţie care să încurajeze investitorii să-şi pună banii la bătaie într-o astfel de afacere.

Care este aspectul cel mai arzător cu care se confruntă patronatele din turism?

Nu se investeşte suficient în promovarea destinaţiilor româneşti, indiferent care ar fi potenţialul turistic. România chiar are o uriaşă comoară în acest sens, însă noi nu ştim să împachetăm ceea ce avem şi să creăm o poveste care să atragă turişti spre această ţară. Paradoxal este faptul că impresia turiştilor străini este mult mai bună decât o au românii. Chiar recent am emis un comunicat de presă în care am cerut intervenţia de urgenţă a Guvernului României. Important e ca şi acei 5 milioane de euro aferenţi promovării pentru acest an să-i folosim acum, când e momentul potrivit, şi nu în septembrie-octombrie când ia sfârşit sezonul. Chiar dacă e perioadă de criză, parerea mea este că nu trebuie să sugrumăm mediul privat. Nu reprezintă o cheltuială extravagantă pentru această perioadă.

Ce segment al turismului credeţi că poate atrage oaspeţi chiar şi în această perioadă?

Turismul de evenimente, în general, atrage spre o destinaţie anume fluxul de vizitatori. De asta am avea nevoie! Orice competiţie internaţională, de genul turneelor de poker, spre exemplu, ar trebui avută în vedere cu prisosinţă. Altfel spus – omul vine cu o motivaţie clară la un eveniment şi astfel atrage după sine satisfacerea şi celorlate servicii precum cazarea, plimbările, suvenirurile… cel mai relevant exemplu în acest sens este Las Vegas.

De ce credeţi că în România există împământenită ideea potrivit căreia cazinourile sunt asimilate unor conotaţii negative?

Simplu! Ne lipseşte educaţia turistică. Până la un punct am avut acelaşi parcurs cu bulgarii, însă diferenţa o face faptul că vecinii nostrii s-au lăsat cumpăraţi de germani pentru a dezvolta turismul. Adică, la noi pe litoral s-a făcut privatizarea foarte prost, autorităţile nefiind de acord ca investitorii germani să vină cu ideile, cu banii şi cu managementul propiu, astfel că au ales Bulgaria. În consecinţă, primele fluxuri cu turişti străini în Bulgaria au fost germanii. Rezultatele: cinci ani contracte pe minimum de preţ – 5, 10 euro, solicitări foarte multe pentru petrecerea vacanţelor – şi aşa au fost construite o mulţime de unităţi hoteliere. În cinci ani, germanii au ştiut cum să-i modeleze pe bulgari, schimbându-le mentalitatea. Problema noastră e că 95% din turiştii de pe litoralul românesc sunt… români. Am pierdut educaţia de a ştii cum să ne comportăm cu turistul străin. Oricum, şi dincolo de geamul acela fumuriu, ar fi bine dacă actorii din industria de gambling s-ar implica şi ei mai mult şi s-ar promova corespunzător. Peste toate acestea, ei trebuie să fie, mai întâi de toate, uniţi pentru a consolida structura privată.