Din poker extragi anumite cunoștințe pe care le aplici apoi în viață. Una dintre acestea e că cel mai important este să stai la masă, să fii în joc și întodeauna trebuie să joci cu cei mai buni pentru că ei te ajută să crești. Sunt și unele înțelepciuni care sunt cristalizate de pe urma observațiilor, sunt senzaționale pentru că pe o linie îți dau o cheie. Așa este și un citat pe care eu îl iubesc, referitor la înțelepciunea de poker: ”Dacă te așezi la masă și nu știi cine este fraierul, fraierul ești tu”.

Ce te-a determinat să răspunzi la provocarea celor de la Poker Stars?

Pokerul este un sport care-mi place foarte mult, iar Clubul de Poker este unul dintre cele mai interesante formate de televiziune din ultima vreme. Am avut o idee asemănătoare acum șapte-opt ani, am făcut un demo cu pokerul la Antena 1, într-adevăr nu era cu Texas Hold’em, dar prevedeam cumva explozia pokerului și în televiziune, dar și în societate pentru că el conține ceea ce îi trebuie spectatorului: dramă, adrenalină, personaje foarte clar conturate, are un spațiu unde totul se desfășoară în fața ochilor tăi, poți să te identifici cu unul din jucători și mai are un element care place foarte mult, banul, acesta fiind și factorul declanșator. Faptul că banii sunt la vedere, indiferent dacă cineva câștigă sau pierde, și că totul se petrece în fața lor, asta îi atrage pe telespectatori. Chiar dacă banii sunt motorul în pokerul profesionist, jocul este cel care creează campionate. Astfel apar circuite unde jucătorii ar vrea să meargă, cunosc oameni pe care ajung să-i respecte și are elementul acesta senzațional de democrație, care în viața reală este rar întâlnit sau chiar imposibil. Nu vorbesc doar de egalitatea între sexe și de faptul că între o femeie și un bărbat nu este niciun fel de diferență. Este vorba de faptul că victoria este realizată pe spețele proprii, aceasta este vizbilă și recompensată în fața tuturor, ceea ce în viața de zi cu zi nu se întâmplă. Eu cred că ar fi mult mai bine dacă lumea politică ar funcționa la masa de Hold’em pentru că este mult mai sincer, mult mai straight și mult mai fair. În schimbul unor negocieri în spate aș prefera un blind cinstit în fața tuturor și în felul ăsta vezi măcar și strategia devoalat în fața ochilor tăi și nu făcută undeva în spatele ușilor închise, într-o cârciumă mirosind a mucegai. E mai bun pokerul decât viața politică pentru că e mai cinstit, mai drept decât societatea.

Ce ne poți spune despre Clubul de Poker?

Este o coproducție majoră dintre Olanda, Prima, Poker Stars, mulți jucători foarte importanți, care stau la o masă și toți au hotărât cum să iasă mai bine. Olandezii vin cu un know-how al fenomenului, Prima vine cu un public foarte bun, bine pregătit pentru genul ăsta de format, Poker Stars vine cu tot know-how-ul acela uriaș al internetului și al utilizării jocului, iar Gheorghe vine cu știința însăilării tuturor elementelor la o singură masă.

Ce părerea ai despre faptul că pokerul a fost declarat, în mai anul acesta, un joc al minții?

Era previzibil. Când stăteam în căminul studențesc era o dihotomie senzațională între cei care jucau. Eu am imaginea inginerului, de aceea am și un fel de superioritate arogantă. Inginerul are ciorpai albi, ascultă Pink Floyd, citește Isaac Asimov și joacă bridge. Jucând bridge credeam că sunt cel mai mare gânditor din cămin, în timp ce acei bandiți care joacă poker sunt niște huligani care fumează, beau în timpul orelor și chiulesc. Făceam întotdeauna apologia pokerului în defavoarea bridgeului, considerând bridgeul un joc mult mai mecanic, previzibil, mai ușor, până la urmă acesta este un numbering, o numărătoare. Și, contrapunându-i fluiditatea pokerului, toate elementele care nu mai pot fi contabilizate perfect precum momentul interacțiunii cu adversarul, bluffurile, felul în care îți proiectezi imaginea la masă și reușești să-ți construiești o personalitate, reală sau nu, dar care funcționează în spațiul acela. Am citit la un moment dat o carte foarte interesantă, în care se preciza că undeva în subteranul politicii americane există  doctrină a jucătorilor de poker, potrivit căreia un președinte american nu poate fi un bun conducător dacă nu e un bun jucător de poker. Și chiar erau prezentate statistici și povești ale marilor jocuri de poker, ale marilor președinți americani, apărea și un Top 10 ever, iar pe prima poziție era descrisă o partidă a lui Nixon, undeva prin portavion, prin timpul războiului, iar jucătorii reprezentau flota din țara de origine. Era o întâlnire epocală, iar partida era consemnată, în totalitate. Dar, evident, vorbim de o variantă învechită de poker, care este total diferită de ceea ce întâlnim azi. Hold’em-ul este un upgrade, un 2.1, exact diferența între înainte de 2.000 și după 2000, e un poker turbo, mai rapid, mult mai target-at pe tineri, ai mai multă putere, mai multă viteză. În schimb, acel Old School Five Cards avea elemente de socializare proeminente, narațiune mai multă, conversații, timp pierdut și era mai blând cu jucătorul.

Tu joci cu cele mai bune cărți sau îți place să bluffezi?

Eu sunt tipul de jucător care stă în carte. În al doilea rând, sunt nepregătit pentru Hold’em pentru că mă declanșez mult mai târziu. Aici trebuie să pornești din prima secundă, iar eu pierd timp stând în carte, pierd timp încercând să văd ce se întâmplă și deja sunt cu 30% – 40% în urmă și mi-e foarte greu să recuperez. Încă nu pot să joc Hold’em, sunt în continuare pentru pokerul de cinci cărți. Ca jucător lucrez în construcție, adică, în general, îmi construiesc anumite cărți, te oblig să le plătești și să-ți creezi o anumită senzație despre mine. În clipa în care cred că am format senzația că sunt jucător de carte, atunci încep să-mi schimb jocul și încep să merg, bazându-mă pe ce am făcut până atunci, încep să bluffez. Dar acesta nu e un sistem perfect. Sunt un jucător mediocru, însă entuziast.

Cum vezi piața locală de gambling?

Din punctul meu de vedere piața este una primitivă pentru că găsim locuri extrem de bine realizate, iar la capitolul cazinouri nu cred că România are vreo întârziere. Însă percepția industriei este jalnică, pentru că, în primul rând, gambling-ul este asociat cu viciul și nu trebuie să ne dăm filozofi fiindcă, într-adevăr, segmentul atrage pegră și aceasta creează știre negativă, iar pe o perioadă de 15-20 de ani consolidezi în mintea oamenilor o imagine, care cuprinde infracțiune, bani cash, evaziune fiscală, chinezi, recuperatori cu bâtele, cămătari și gambling-ul capătă reprezentarea de acum. La capitolul producție, ceea ce oferă industria în România se ridică la nivelul întregii lumi. Venirea previzibilă a acestui eșalon puternic de tineri va obliga gambling-ul să se schimbe pentru că, pe de o parte, ei sunt sofisticați, sunt la zi cu toate noutățile. Dacă ei vor reuși să atragă atenția asupra acestui segment, industria va crește, iar dacă nu vor putea face asta, gambling-ul va rămâne într-un con de penumbră. Totul se reduce de fapt la ieșirea în legalitate, scoaterea întregului fenomen în spațiul public. Iar pentru asta îți trebuie zeci de ani de zile de constanță. Este diferența dintre infracțiune și controlul statului. Introducerea în circuitul public spală, inevitabil, totul este la vedere și devine transparent, nu mai apare umbra de îndoială.

Ce părere ai despre jocul responsabil, se vede așa ceva în România?

Nu se vede, dar iar previzionez că cei care vor să crească industria vor introduce acest element. Și jocul responsabil este un pas foarte important pentru că vorbim de adicții. Se discută despre droguri periculoase, dar și gaming-ul este un drog periculos, care trebuie luat cu măsură, cu rațiune și cu intelect. La masa de joc te așezi ca să te distrezi, deși noi spunem aceste lucruri, de la Dostoievski încoace, oamenii își vând verigheta și se împușcă prin cazinouri. La o dimensiune ceva mai românească, își amanetează casa la cămătari. Iar astfel de povești generează o emoție negativă. Dacă s-ar organiza industria locală a jocurilor de noroc ar trebui să țină cont și de acest aspect.

Cum crezi că ar trebui să acționeze reprezentanții industriei pentru a-și schimba imaginea deformată din viziunea opiniei publice și a autorităților?

Le-aș sugera să se uite înspre locurile care au trecut prin astfel de fenomene, înspre Vegas și întreaga lui istorie, să vadă care sunt greșelile făcute de ei și să nu le repete, pentru că nu au timpul necesar să treacă prin asta. Cineva a făcut deja asta și se știe că automatele generează mai mult profit decât mesele de la live game. Practic, e vorba de un exercițiu de marketing, și cum eu sunt un om de marketing, pentru mine acest segment este prioritar în business, chiar dacă unii văd lucrurile altfel. Iar comunicarea constantă și coerentă ajută mult industria. Dar asta nu este o problemă specifică doar lor. Spre exemplu, fotbalul românesc este o adunătură de băieți cu ceasuri scumpe, care fac scandal, dau din buric și care din când în când mai cumpără sau vând pe cineva. Premier League a avut aceeași problemă, dar a pus în aplicare ceea ce trebuia făcut și datorită acestui fapt este acum o uzină uriașă de bani. Pentru asta au curățat totul de la bază, conștienți de faptul că scandalul îndepărtează, au sporit numărul oamenilor de pază, au modificat legea și le-au interzis accesul huliganilor pe stadion. Și, încet, încet antrenorii au devenit vorbitori de șase limbi străine, doctori în business, în sport. Revenind la gambling-ul local, mai este un element foarte important, despre care nu știu dacă este luat în calcul în momentul de față, adicția și problematica socială.

Cum crezi că ar trebui susținut turismul de gambling?

Este aberantă întrebarea pentru că nu ai la ce  să te aștepți de la autorități. Ne-am pierde vremea dacă am sta să ne gândim la ceea ce ar putea sau ar vrea să facă autoritățile. Este inutil și contraproductiv. Cred în orice generator de cash, de business, cred în turism sub orice formă, iar gambling-ul este un segment al turismului care generează cheltuieli mari per capita. Dar, e o naivitate totală să crezi că vei avea vreodată de-a face într-un mod minim pozitiv cu vreo instituție a statului. Dacă s-ar susține turismul de gambling acesta ar genera un număr mare de locuri de muncă pentru că impune o serie de servicii prestate.

De ce ai acceptat oferta celor de la Prime? Ce aduce nou talk-show-ul “Salutare națiune!”?

Am acceptat oferta pentru că seamănă cu starea de la mijlocul anilor ’90, provocată de România și PRO TV la început. N-ai cum să spui pas la așa ceva, e starea de realitate la început, acei trei ani de dezvoltare. Acum este momentul în care piața este pe muchie, apar, dispar operatori din domeniu. În al doilea rând, este un proiect pe care nu l-am făcut. Mă mândresc că am fost DJ, am făcut entertainment pe plajă, concursuri cu premii, analiză politică, comentarii sociale, anchete, talk-show-uri, știri, am făcut aproape tot. Iar aici e ca și cum ai sări noaptea pe întuneric cu ochii închiși într-un bazin. Deși crezi că știi totul, că știi limbile, că știi meseria, e ca la masa de joc. Deodată, într-o fracțiune de secundă totul s-a schimbat, fără să îți dai seama de ce și trebuie să regândești ca la început. Trebuie să fii în continuă priză. De asemenea, Prime e o televiziune foarte bună. Noi funcționăm pe modelul saxon, dar rușii au o televiziune impecabilă, de înaltă calitate. Cantitatea de umor dată pe televizor e ucigătoare și vorbesc de umor de calitate, nu de bășcălie. Un alt motiv ar fi ceea ce se întâmplă în Moldova acum, alegerile, apartiția unor personaje noi, plecarea celor vechi, ideologiile noi care intră, felul în care ele sunt asumate de populație sau nu, dacă sunt asimilate sau nu, dansul între rusofoni și românofoni. Totul e ca la poker și cu un blind mare înaintea ta, fără să vezi ce au licitat ceilalți.

Cum a primit publicul emisiunea ta?

Nu pot vorbi decât din punctul meu de vedere și chiar îmi place și e ok. Dar pot să spun că emisiunea are un market share de 20%. Noi aveam share-urile astea în anii ’90, iar asta înseamnă că facem ceva.

Ce planuri mai ai, din punct de vedere profesional, în perioada următoare?

În media am două proiecte în două țări, mai am câteva în România, dar momentan sunt în așteptare, le dezvolt. Întotdeauna am proiecte care nu-mi ies sau la care mă aștept să-mi iasă. În momentul în care se leagă comunic, dar până atunci întotdeauna pescuiesc, dar mai des nu prind. Eu în Deltă mă duc cu încăpățânare și stau trei zile și nu prind nimic, dar sunt acolo.

Andrei Gheorghe, gazda emisiunii Clubul de Poker, difuzată duminica la Prima TV, prezintă confruntarea dintre cei mai buni jucători clasați la turneele online de pe PokerStras.net și personaje cunoscute din show-biz-ul local, precum Florin Piersic Jr, Gina Pistol, Gabriel Cotabiţă, Alin Caraman, Andra Olaru, Ionuţ Iftimoaie, Claudiu Bleonţ. Producătorii show-ului îi invită pe români să participe la un turneu maraton și să-și demoleze vedeta favorită.