Activitatea loteriei aduce beneficii imense jucătorilor, dar şi Mexicului, dezvoltând şi susţinând numeroase programe şi proiecte naţionale pentru asistenţă socială.

Loteria Naţională Mexicană, aflată sub patronatul Guvernului Mexican, este desemnată cu organizarea de jocuri şi pariuri legale în Mexic. Ea pune la dispoziţia celor pasionaţi de pariuri produsele şi serviciile apte să le satisfacă interesul celor mai exigenţi jucători. Dezvoltarea jocurilor de noroc este practic nelimitată, atâta timp cât organizatorii respectă normele de calitate ale jocurilor şi pariurilor, norme recunoscute internaţional. Pe de altă parte, loteria este o instituţie pusă în serviciul comunităţii, care din profitul consistent, reorientează o parte către populaţia mexicană prin diverse investiţii sau programe sociale. Loteria încearcă şi să atragă cât mai multe fonduri prin vânzarea a cât mai multor bilete de joc la cele unsprezece tipuri de extrageri. De asemenea, o parte mare din fondurile atrase sunt redistribuite către fondul de premiere, ceea ce generează câştiguri care prezintă interes crescut pentru jucători, care în fiecare miercuri, vineri şi duminică aşteaptă cu sufletul la gură rezultatul extragerilor.

Istorie

În Epoca Colonială, regele Spaniei, Carlos al III-lea, şi viceregele Virrez Marques de Croix au aprobat proiectul lui Francisco Xavier de Sarria de a crea o loterie susţinută şi de suveranii din Napoli, Anglia şi Olanda. Sistemul de joc propus de Francisco era logic, raţional şi mai transparent faţă de jocurile de noroc practicate până atunci. Modelul a fost preluat şi practicat în mai toate ţările din Europa purtând numele de Loteria Modernă.

7 August 1771 este data la care se ştie că în Noua Spanie (denumirea Mexicului în Epoca Colonială) funcţiona o loterie, prima din America Latină. Informaţia o aflăm dintr-un decret regal, publicat în 19 Septembrie 1771, care stipula şi normele de organizare şi funcţionare a loteriei. Ulterior s-a înfiinţat şi Loteria Auxiliară, pentru lucrări publice cu scopul de a investi profitul obţinut în opere şi investiţii publice. Cu ajutorul acesteia, s-a reconstruit, spre exemplu, Sanctuarul Fecioarei din Guadalupe.

În timpul Războiului pentru Independenţă, viceregele Felix Maria Calleja a instituit două loterii, una pentru capitală şi alta pentru restul ţării. Toţi angajaţii guvernului, nobilimea, armata şi biserica erau obligaţi să cumpere bilete de loterie. Astfel, s-au adunat fonduri pentru a lupta contra insurgenţilor. O dată cu consolidarea independenţei Mexicului, efemerul împărat Augustin de Iturbide a botezat instituţia loteriei cu numele de Direcţia Generală de Administrare a Loteriei Imperiului Mexican. Mai târziu, loteria a fuzionat cu Academia de Arte Frumoase San Carlos şi a fost cunoscută ca Loteria San Carlos, care a folosit beneficiile obţinute pentru a achiziţiona numeroase opere de artă, oferind burse pentru studenţii mexicani care studiau în Europa şi aducând în Mexic artişti renumiţi precum Pelegrin Clave în pictură, Manuel Vilar în sculptură, Eugenio Landesio în peisagistică sau Javier Cavallari în arhitectură.

Datorită succesului înregistrat de loterie, au fost posibile investiţii serioase în amplasamente publice, într-o perioadă în care ţara se confrunta cu instabilitate politică şi economică. Preşedintele Benito Juarez a mai permis funcţionarea de loterii şi jocuri de noroc unei singure organizaţii, al cărei scop era de a construi calea ferată Mexico-Taluca. În această perioadă, loteria a fost ridicată la rangul de instituţie de interes naţional prevăzută de Constituţie. După moartea lui Juarez, preşedintele Sebastian Lerdo de Tejada a liberalizat piaţa jocurilor de noroc.

În perioada guvernului lui Porfirio Diaz, Loteria Naţională a contribuit financiar pentru a ridica numeroase edificii, spitale, opere de artă pe care le putem admira şi astăzi, sau a finanţat participarea Mexicului la expoziţiile internaţionale de tehnică şi inovaţii. În perioada postrevoluţionară, şeful Armatei Constituţionale, Venusiano Carranza, a desfiinţat loteria la 13 Ianuarie 1915, ulterior repusă în funcţiune de Adolfo de Fuerta, în Iulie 1920. 14 ani mai târziu, s-a luat decizia construirii unui sediu pentru Loteria Naţională. Numele clădirii, o adevărată emblemă a capitalei, este “El Moro” şi a fost inaugurată în Noiembrie 1946.

Începând cu anii ’60, clădirile loteriei au fost date în administrarea Secretariatului pentru Sănătate şi, prin conducerea sa publică, beneficiile societăţii au fos orientate către acte caritabile şi construcţii de şcoli sau spitale. Data de 5 ianuarie 2001 a fost, de asemenea, o zi istorică pentru Loteria Naţională. Pentru prima dată, după 231 de ani de funcţionare, şeful statului, Preşedintele Vincente Fox Quesada, a participat la decernarea premiilor unei variante de joc.

Zodiac, cel mai populat joc mexican

Jocul de Zodiac a fost propus publicului în aprilie 1984, când marele premiu a fost de şapte milioane de pesos. Începând cu această perioadă, instituţia a început să evolueze şi să se adapteze noilor tendinţe impuse de piaţa jocurilor de noroc. În Octombrie 1990, în oraşul Santiago de Quaretaro (Mexic), s-a înfiinţat şi Loteria Iberoamericană, cu participarea Argentinei, Spanei, Republicii Dominicane şi a Mexicului. O notă aparte Loteriei Mexicane este dată de “Los ninos gritones”, un grup de copii care strigă numerele extrase.