Tinerii sunt dependenți de adrenaină, iar vârstnicii fug de singurătate. Ambele categorii găsesc refugiul în gambling.

Industria jocurilor noroc se adresează clienților de orice vârstă am fi tentatți să spunem. La o evaluare de bun simț a pieței de profil, am putea să identificăm două categorii de mușterii.

În primul rând îi avem Optimiștii incurabili care cred și speră să bată cazinoul. Pentru indivizii ăștia a apărut gluma: „Întrebare: Știi cum poți să câștigi la cazino? Răspuns: Cumpără-ți unul.” Ei tot speră să dea o mare lovitură. Problema e că atunci când poate reușesc să nimerească un număr la ruletă sau să lovească un jackpot la slot machines, celebrele păcănele, constată că deja au investit prea mult, deci că profitul nu există. Totuși aceste câștiguri le dau speranțe să mai încerce și continuă să se afunde și mai mult în mlaștina luptei contra norocului.

De cele mai multe ori membri acestei categorii de public sfârșesc în ruină financiară, sau poate chiar mai rău.

A doua categorie de vizitatori frecvenți ai cazinourilor, Realiștii, sunt persoane care caută distracție și adrenalină. Ei știu că nu pot bate jocurile dar simt plăcere în a paria și a-și testa norocul. În medie, un client cheltuie la mesele de joc până în 200 euro pe seară. Suma nu trebuie privită în valoare absolută, ci trebuie raportată la alte modalități de distracții accesibile unui individ care este dispus sâmbătă seara să spargă 200 euro.

Unii aleg să meargă în discotecă, alții rup mall-urile în două. Până la urmă dacă faci un calcul scurt tot cam pe acolo ajungi. Într-un cazino beneficiezi și de mâncare, băutură, țigări pentru fumători, iar în unele cazuri de program artisitic. Mai mult, poți chiar să socializezi și să-ți faci cunoștiințe noi.

Un studiu recent, bazându-se pe un eșantion de 2300 persoane intervievate, avansează ideea că vârsta poate avea o influență asupra modului în care ne raportăm la gambling. În cazul perspoanelor atrase de jocurile de noroc s-a observat că, indiferent de vârstă, indivizii au probleme cu stabilirea propriei direcții în viață. Auto controlul este slab sub acest aspect. Ca diferențiere, cum era și normal, tinerii se dovedesc mult mai impulsivi și caută competitivitate în practicarea gamblingului, în timp ce persoanele mai vârstă văd în această activitate încă o ocazie de a evada din singurătate.

Senzația mea este că rezultatul acestei cercetări este fix gaura de la macaroană. De multe ori am spus că în lume se cheltuiesc mulți bani aiurea, cân d în Africa oamenii încă mor de sete.

În fine, rezultatele acesteti cercetări, să spunem că subliniază o concluzie de care eram conștienți. În felul acesta cele două categorii, Optimiștii incurabili și realiștii, pot fi diferențiați în funcție de vârste. Evident că prima categorie sunt de regulă persaonele tinere cu vârste cuprinse între 18 și 35 ani, aflați la începutul vieții, care încă mai cred că tot ce zboară se mănâncă. Realiștii sunt fie persoane trecute de 45 ani care știu ce înseamnă viața, care și-au făcut o situație materială și care acum își permit să se distreze de 500 – 1000 euro pe seară. Tot în categoria asta pot intra și tinerii oameni de afaceri care au niște câștiguri constante, permițându-le un standard de viață ridicat, iar pe cale de consecință se pot relaxa cheltuind sume  cu mai mult de 4 cifre.

Bineînțeles că avem de a face și cu excepții, dar acestea vizează doar segmentarea publicului în funcție de vârstă, de aceea consider că atunci când vorbim de gambling trebuie să avem în față societatea așa cum apare ea în filmul In Time