Fără a se ascunde după o glugă şi ochelari de soare, primul român ajuns la masa finală într-un turneu EPT, în 2008, la Budapesta, rămâne un tip echilibrat; ştie foarte bine ce loc ocupă pokerul în viaţa sa – pur şi simplu divertisment.  Cum a început pentru tine povestea numită poker?  Totul a început de când eram mic. Era o tradiţie la mine acasă să jucăm duminica în familie poker cu cinci cărţi pe scobitori, beţe de chibrit şi pedepse. Atmosfera era strict una de amuzament. De Texas Hold’em m-am apucat foarte târziu, prin 2007-2008, împreună cu colegii de serviciu. […]