Legislatie comparativă în gamblingul european
octombrie 8, 2010 in Exclusiv, Wog
Schimbări radicale în legislaţia jocurilor de noroc, cauzate de criza financiară. Taxe şi impozite mai mari, mai multe restricţii, înăsprirea condiţiilor pentru obţinerea licenţelor de joc sau limitarea numărului de aparate de joc. Acestea sunt doar câteva dintre noile obstacole pe care le întâmpină operatorii de jocuri de noroc din Europa de Est. Cu un volum scăzut de pariuri, în contextul înăspririi cadrului normativ, reprezentanţii industriei de gambling fac faţă cu greu situaţiei.
Vara anului 2009 avea să topească numeroase afaceri din industria locală de gambling. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului numărul 77 din 26 iunie 2009 (O.U.G. nr. 77/2009) a schimbat radical viziunea operatorilor de jocuri de noroc din România. Toate modificările legislative s-au reflectat direct în activitatea şi în afacerile companiilor din domeniu. Cu fenomene de acest gen s-au confruntat şi operatorii prezenţi pe piaţa din Polonia. La 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare noua legislaţie poloneză, ce avea ca scop reorganizarea şi restructurarea pieţei jocurilor de noroc. Potrivit acesteia licenţele se acordă şi se reînnoiesc, o dată la şase ani, în condiţii mult mai restrictive. În Varşovia, conform noii legislaţii, pot fi licenţiate doar trei cazinouri, în virtutea condiţiei care limitează activitatea unei unităţi la 650.000 de locuitori. Autorizaţia de funcţionare se acordă în România şi în Franţa pentru o perioadă de cinci ani. Deşi în România nu există o limitare a activităţii la numărul locuitorilor, modificarea cadrului legislativ a dus la contractarea involuntară a pieţei. Astfel, numărul cazinourilor live game s-a redus în 2009 cu peste o treime, la nivel naţional. Deţinătoarea recordului mondial pentru cel mai mare număr de cazinouri pe metru pătrat, Franţa, are o politică mult mai relaxată în domeniul jocurilor de noroc. Deşi legislaţia presupune existenţa cazinourilor doar în localităţile ce depăşesc 500.000 de locuitori, la finele anului trecut aici erau 197 de cazinouri de tip live game.
Statul român le-a impus operatorilor, odată cu noua legislaţie, minim 20 de slot-machines pentru fiecare sală de joc. Totodată, numărul minim de mese speciale de joc din cadrul locaţiei în care se organizează activitatea de tip cazinou este de 12 în municipiul Bucureşti şi 10 în provincie, dintre care cel puţin două mese de ruletă. În Polonia, în schimb, fiecare cazinou va putea opera maxim 70 de mese sau aparate de joc.
Autorităţile de la Varşovia au în plan izolarea jocurilor de noroc doar la perimetrul cazinourilor, ceea ce presupune eliminarea slot-machine-urilor din cluburi, magazine, cafenele sau benzinării. În ciuda faptului că numai în 2009 polonezii au jucat peste cinci miliarde de euro, iar 50% dintre venituri au fost generate de slot-machines, guvernul şi-a propus suprimarea treptată a acestui segment prin reducerea pieţei cu 20% – 25% anual. Economiştii susţin că această măsură va aduce daune statului polonez de aproximativ 1,2 miliarde de euro în următorii cinci ani. În România nu există restricţii de acest gen, însă operatorul de jocuri de noroc trebuie să se asigure că spaţiul propus pentru desfăşurarea activităţii nu este situat în incinta unei unităţi de învăţământ, inclusiv campusurile aferente acesteia, în cadrul unor aşezăminte de cultură, artă, sănătate, cu specific social, de culte religioase şi altele asemenea sau în perimetrul delimitat destinat acestora.
Jocurile de noroc sunt interzise prin lege minorilor, atât Franţa, cât şi în Polonia şi România. Mai mult, autorităţile franceze au solicitat operatorilor campanii de responbailitate socială, în vederea sprijinirii clienţilor. Practic, reglementările normative fac apel la protecţia jucătorilor prin informarea corectă şi evitarea dependenţei faţă de jocurile de noroc. În acest sens, clienţii au la dispoziţie şi o linie telefonică specială pentru prevenirea dependenţei de jocuri de noroc. Totodată, operatorii trebuie să prezinte anual Autorităţii Naţionale de Reglementare un raport cu acţiunile întreprinse pentru promovarea jocului responsabil şi cele cu privire la lupta împotriva dependenţei de jocuri de noroc. Tot anual, reprezentanţii industriei franceze de gambling trebuie să prezinte şi un bilanţ referitor la lupta împotriva activităţilor infracţionale sau frauduloase şi a spălării banilor şi finanţării terorismului.
Jocurile de noroc au pompat dintotdeauna sume semnificative la bugetele de stat. În 2009 au avut ocazia să demonstreze şi mai mult această contribuţie. Autorităţile est-europene au încercat să-şi redreseze bugetele din veniturile cazinourilor.
În România, ca urmare a analizei indicilor de inflaţie anuali, a rezultat o creştere de 3,86 ori faţă de cuantumul taxelor aferente anului 2000. Aceasta este explicaţia dată de reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice privind decizia de majorare a taxelor aplicate jocurilor de noroc în nota de fundamentare a O.U.G. nr. 77/2009. Astfel, taxa anuală aferentă licenţei de organizare a jocurilor de noroc este de circa 100.000 de euro pentru cazinouri, în timp ce pentru jocurile de tip slot-machine este aproximativ 6.000 de euro. De asemenea, pentru obţinerea autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc operatorul trebuie să plătească anual circa 60.000 de euro pentru fiecare masă, dacă îşi desfăşoară activitatea în Capitală, în timp ce pentru provincie suma se înjumătăţeşte pentru fiecare masă. Pentru fiecare mijloc de tip slot-machine valoarea autorizaţiei se ridică la aproximativ 2.000 de euro anual.
Franţa, o ţară cu o vastă experienţă în domeniul jocurilor de noroc, oferă o oarecare lejeritate fiscală operatorilor. Deşi, într-o discuţie a membrilor senatului francez, aceştia au menţionat faptul că ar trebui să ridice ştafeta şi să obţină venituri cu până la 400% mai mari din impozite şi taxe sociale aplicate acestui segment, în prezent nu a fost luată nicio decizie în acest sens. Taxele aplicate cazinourilor din Franţa sunt fixate în caietul de sarcini, acceptat de municipalitatea unde este amplasată unitatea, şi diferă de la caz la caz. Potrivit legislaţiei franceze operatorii pot plăti taxe între 10% şi 80% din produsul brut al jocurilor de noroc (diferenţa dintre pariurile jucătorilor şi câştigurile plătite de cazinou pe jocurile lor individuale – n.a.). Practic, cazinourile cu un produs brut anual de până la 87.000 de euro plătesc taxe de 10% , iar cifrele evoluează treptat, ajungând până la un nivel de taxare de 80% pentru unităţile al căror produs brut este de peste 14,1 milioane de euro anual. Toate taxele existente cumulate, pentru municipalitate şi pentru bugetul de stat, nu trebuie să depăşească 80% din produsul brut al cazinoului. Produsul brut al jocurilor de noroc a fost, în exerciţiul financiar 2008 – 2009, de 2,3 miliarde de euro, în scădere cu 9% faţă de anul precedent.
Francezii au scăpat de responsabilitatea declarării câştigurilor obţinute din jocurile noroc întrucât acesta sunt incluse în impozitarea câştigului brut al operatorului. Singura excepţie o reprezintă profitul obţinut prin participarea la jocurile de pe site-urile străine. Astfel, dacă un francez alege să joace poker pe un site înregistrat în Malta, el trebuie să declare câştigurile obţinute, urmând ca acestea să fie impozitate, conform legii.
Începând cu 1 ianuarie 2010, operatorii prezenţi pe piaţa din Polonia au resimţit din plin şocul noului proiect de lege, propus de defunctul preşedinte Lech Kaczynski. Taxa lunară pentru operarea unui slot-machines a fost majorată de la 180 de euro la 480 de euro. Nivelul taxelor este de până la 50%, în cazul ruletei, a jocurilor cu zaruri, de cărţi, mecanice şi a pariurilor mutuale.
În timp ce în România se poartă discuţii pentru legalizarea gambling-ului online, francezii au anticipat deja importanţa acestui segment, astfel că, în primăvara lui 2010, jocurile de noroc online au intrat în deplină legalitate. De la începutul acestui an, odată cu noul cadru legislativ, gambling-ul online din Polonia a fost interzis. Noua lege a fost intens criticată atât în Polonia, cât şi în străinătate, iar operatorii au sesizat deja autorităţile europene pentru modificarea contextului normativ, care le sufocă business-urile.
Timpul va arăta treptat care dintre modelele legislative va da cele mai multe roade şi va aduce venituri substanţiale pe termen lung la bugetul de stat.