Ne explică unul dintre jucătorii profesionişti de poker din România şi cotat printre favoriţi la WPT Bucureşti, Alain Medeşan.

Cum ai intrat în lumea asta a pokerului?

Povestea e ceva mai lungă şi nu chiar atât de simplă. În 1990, când aveam 14 ani, am fost nevoit alături de familie să părăsesc România, ajungând în Germania. Nu m-am putut adapta sistemului de-acolo, tânjind mereu după tot ceea ce am lăsat aici. Odată ajuns în Germania, după ce am terminat liceul, pentru că aveam nevoie să lucrez, am început o afacere, mai întâi o firmă de transporturi, apoi un bar tip «internet sport cafe» cu mai multe monitoare tv pe care se derulau ştiri şi informaţii sportive. Asta se întâmpla prin 2004-2006.

În Germania poker-ul era în mare vogă pe atunci, astfel că timp de 6-7 ore majoritatea ştirilor difuzate despre sport conţineau date despre acest joc de cărţi. Clienţii au început să joace poker, apoi m-au atras şi pe mine, dar jucam la nivel de amator. Nu vedeam vreo şansă în acest joc, dar fiind ambiţios şi având simţul ăsta de competiţie, am început să mă informez şi să aprofundez pokerul. Cu timpul mi-am dat seama că pokerul nu este un joc de noroc, ci unul de strategie, având la bază matematica, disciplină la care am avut mereu calificative bune încă din şcoala generală. Treptat am reuşit să învăţ tot mai multe despre poker, astfel că începusem deja să nu mai am niciun adversar la mine în bar. Aproape că din acest motiv nu mai aveam clienţi în local! După care am început să frecventez cazinourile din apropiere. În iulie 2006 am decis să merg pentru prima oară la un campionat de poker, în Wiesbaden, unde participa toată elita pokerului german, ocupând locul trei. După ceva timp, un prieten mi-a propus să intrăm într-o afacere cu organizarea de turnee în Germania. Am acceptat din start, organizând turnee chiar şi cu 600 de participanţi, cu buy-in pornind de la 20 până la 50 euro. La finele lui 2006, după nişte disensiuni cu partenerul meu, am decis să ies din afacere, am închis şi barul, focusându-mă strict pe poker, ca jucător. Practic, în acest moment am făcut cel mai important pas al vieţii mele, devenind jucător de poker, iar toate veniturile mele vin exclusiv din poker. M-am întors în România, mai exact în Bucureşti, unde m-am stabilit şi am început să joc poker, perfecţionându-mă la turneele de poker pe online, unde, deşi câştigurile sunt mai mici, ele sunt mai sigure. Într-un turneu, pentru mine este important să joc la victorie, nu să avansez la premiile în bani.

Care au fost cele mai importante turnee live la care ai luat parte?

Mărturisesc că am participat la foarte puţine turnee live importante, dar de unde am acumulat foarte multă experienţă. Am participat la European Poker Tour din Budapesta (2009), la Asian Poker Tour din Macau (2009), Paddy Power Poker Irish Open (2009), World Series of Poker (2009) în Las Vegas, European Poker Tour Snowfest (2010) unde am avut cea mai mare reuşită a vieţii mele, locul 4 din 546 de participanţi.

Care e strategia ta în jocul de poker la turnee?

Nu obişnuiesc să particip la turnee foarte importante, ci mă orientez după buy-in. Pokerul se bazează pe bankroll. Poker-ul poate fi privit ca o afacere, iar jucătorul este patronul firmei sale. În ceea ce mă priveşte, eu mizez pe capacitatea mea de a ştii foarte bine ce vreau să fac cu banii, de a ştii unde şi în ce să-i investesc, plasând banii pe mai multe mâini. Ştiu ce şanse am într-un turneu. Nu am nevoie să cred în mine mai mult decât e posibil să realizez. Dacă reusesc sa ajung printre ultimii 30% dintre participantii unui turneu, de aici ma consider că sunt printre favoriţi.

Jocul meu depinde de câte fise am în faţă. Joc cu mult mai dezlantuit dacă am mai puţine fise. Dacă am mai multe fise, le impart în mai multe mutări. Abordez un stil de joc matematic. La început de turneu, jocul meu este unul foarte strâns, iar la final prefer să se învârtă masa în jurul meu, adică eu sa fiu cel care să ia decizia finală, eu să controlez jocul, aşa cum am procedat şi la EPT Snowfest. De asemenea, eu accept şi bluff-ul, nu mi-e ruşine să mă las bluff-at. La urma-urmei, bluff-ul este un element al pokerului.

După primele zile de participat la WPT România, cum consideri că a decurs totul?

Sunt fericit că pot să joc la un astfel de turneu atât de important în România. Aşa ceva, acum un an, era de domeniul imposibilului. Este un pas enorm pentru viitorul pokerului românesc şi cu acest prilej toţi jucătorii şi-au putut da seama de posibilităţiile cazinourilor de aici. Niciun cazinou din Europa nu oferă ceea ce oferă cele din România, dealerii au pregătire peste medie, organizarea e impecabilă. Unii organizatori externi văd organizarea unui astfel de turneu strict ca pe o afacere şi nu ca pe un eveniment sportiv. Aici, la main event WPT nu aş fi jucat dacă trebuia să plătesc tot buy-in-ul. M-am calificat dintr-un satelit şi de aceea mi-a şi fost simplu să joc.

Trăgând linie, câţi bani ai câştigat din poker până acum?

Strict partea mea, câştigul de pe on-line este de aproximativ 300.000 de dolari în patru ani de când m-am apucat să joc poker în mod profesionist. Dar am câştigat mai mulţi bani alături de parteneri, alături de cei care au pariat pe mine. Iar câştigurile din jocurile live se ridică la 80.000 euro.

Ce te atrage la jocul de poker?

Doar competiţia pentru că eu nu joc poker de plăcere, ci de nevoie. Am decis să joc poker ca să trăiesc din el, nu să mă îmbogăţesc. Sunt conştient că plecările în Las Vegas au fost greşite, dar am dorit să încerc. În momentul în care mă aşez la masa de poker şi încep să joc, pentru mine începe o zi de serviciu.

Ceva planuri de viitor?

N-am planuri. Eu trăiesc în prezent. Încerc să mă abţin să nu merg în Las Vegas!

Care e jucătorul de poker faţă de care ai un anume respect?

Pe plan naţional, sunt foarte puţini cei faţă de care port un astfel de sentiment, dar îi pot aminti aici pe Mihai Manole (Târgovişte) – ca jucător de turnee în special live; Dan Morariu (Oneşti), atât on-line, cât şi live şi pe care îl consider cel mai calculat jucător; Toni Judeţ (Bucureşti) – un jucător de senzaţie după părerea mea; Cristian Dragomir (Bucureşti) – cu o experienţă ce-l plasează în topul jucătorilor români; Cristian Tardea (Bucureşti) – este un jucător care este bun oriunde, atât la turnee cât şi la cash, live şi on-line;  Liviu Ignat (Buzău) – cel mai bun jucător român specializat pe cash on-line; Andrei Bucica (Ploieşti) – un jucător foarte bun la cash live.

Iar pe plan internaţional nu pot enumera nişte nume, fiind foarte multi jucători extrem de talentaţi nordici, americani, dar şi germani.

În afară de jucătorii de poker consacraţi, crezi că mai pot veni din spate şi alţii?

Da, sunt foarte mulţi jucători cu potenţial mare în România din care pot să enumăr câţiva pe care îi cunosc personal: Andrei One (Zalău) – fiind cu siguranţă cel mai bun jucător tânăr al României cu câştiguri live până în momentul de faţă de peste 100.000 de euro şi on-line de peste 300.000 de dolari, precum şi Adrian Marin (Constanţa), Teodor Carabă (Timişoara), Dan Semenescu (Cluj-Napoca), Dan Hila (Alba-Iulia), Dany Parlafes (Bucureşti), Bogdan Avram şi Călin Ciolte (Baia Mare). Acestora li se adaugă şi talentele noastre deja dovedite pe online Bogdan „petinvest” Petraşcu (Timişoara) – ce are câştiguri online de aproximativ 1.000.000 de dolari, Ramon „ramondemon77” Cserei (Timişoara), Ferdi „ferdilicious” Ciorabai (Constanţa) şi un jucător din Arad ce joacă cu nick name-ul „maxxmeister”.