Un interviu mai altfel cu unul dintre cei mai amuzanţi şi mai sinceri realizatori tv, Dan Capatos de la Antena 1 (“Un show pacatos”), despre cât e “show păcătos” în jocurile de noroc, cât e divertisment, cât e strategie şi cât e pur şi simplu noroc.

Obisnuieşti să frecventezi ceva ce ţine de acest domeniu al gamblingului? Cazinouri, sloturi…?

Practic sunt un profan în acest domeniu. Nu-s un jucător împătimit al cazinoului, ci doar îl vizitez ocazional.

Ai renunţa la cariera de jurnalist pentru a intra în lumea aceasta, a jocurilor de noroc?

Nu! (Râde!) În niciun caz! Ce să mă fac? Crupier? Nu mai am nici vârsta să mă arunc pe un teren total necunoscut! Fac meseria de jurnalist cu o atât de mare plăcere, încât n-aş abandona-o pentru alta. Sunt de la 19 ani în presă. Nu cred că ar exista ceva cu care să o schimb, deşi, de multe ori, din cauza stresului şi a multor altor lucruri care se întâmplă în viaţa de zi cu zi şi care nu ţin de industrie, mi-a venit în minte ideea să fac altceva, să intru în publicitate, spre exemplu. Am avut o idee prin 1994 când, împreună cu un prieten, intenţionam să facem o agenţie de publicitate când încă nu era exploatat acest domeniu, dar au venit puternic marile agenţii şi pur şi simplu ne-au spulberat. Prietenul meu s-a ambiţionat să rămână şi a reuşit să se menţină printre cei mai buni, dar într-un timp destul de lung şi cu multe sacrificii. Eu am rămas în presă pentru că asta îmi plăcea. Am mai avut nişte tentative, spre exemplu, am avut o firmă de detectivi particulari când un astfel de serviciu era ilegal şi în acest caz legitimaţia de ziarist era o foarte bună acoperire.

Din câte ştiu, ai debutat în presă ca jurnalist la Evenimentul zilei, ocupându-te de investigaţii politice…

Da, aşa e! După aceea, după ce am constatat că am făcut aproape tot ce se putea face pe investigaţii politice, am schimbat macazul pentru că mă plictisisem, aşa că am ajuns redactor-şef la revista Playboy, după care am trecut la televiziune. Am facut totul aşa, în etape. Numai radio n-am făcut pentru că, deşi am fost foarte tentat şi mi-a plăcut întotdeauna acest domeniu, salariile vehiculate erau foarte mici şi nu puteai să faci totul numai aşa, de plăcere.

Cum cataloghezi tu domeniul acesta, al gambling-ului?

Din afară, aşa cum privesc eu, e fascinant, e o lume glamour-oasa în care se învârt mulţi bani, fete frumoase, pasiuni mistuitoare. Dacă încep să aprofundez acest domeniu, probabil că îi aflu apoi toate carenţele şi e posibil să-mi schimb impresia. Dar, pentru moment, îl percep aşa cum v-am zis şi îl urmăresc de la distanţă, prin filme şi povestiri de la prieteni. Am cunoscut nişte oameni care aveau microbul jocurilor de noroc, ce, practic, i-a distrus, aşa că prefer să stau deoparte. Nu ştiu cât de labil sunt eu psihic până la urmă, şi apoi îmi pun întrebarea: “dacă mă las dominat?” Aşa că, prefer să rămân ceea ce sunt acum. Dacă e să luăm totul ca pe divertisment, atunci mă înham la orice.

În România, cel puţin, se zice că jocurile de noroc sunt fie pentru oamenii slabi şi curioşi, fie doar pentru cei care n-au ce face cu banii. Crezi ca e o problemă legată de mentalitatea noastră sau de faptul că însuşi jocul de noroc se lasă perceput adesea ca fiind un produs de lux?

Totul ţine de o superficialitate pe care o avem în gene. Şi mai mult decât superficialitate, există bucuria asta de a ne da cu părerea şi a ne crede că suntem a toate ştiutori. De aceea nici eu nu mi-am permis să am o opinie strictă, ci v-am zis cam cum percep această industrie. În general, părerea mea este una ok, dar în România nimeni nu are decenţa să recunoască atunci când nu se pricepe într-un domeniu.

Şi ce ar trebui să facă actorii de pe piaţa asta ca să schimbe tipul de mentalitate de care aminteam anterior?

În primul rând, pentru unii e clar ce apare în ziare despre industria de gambling. În acest sens, cei care se ocupă de promovarea în presă trebuie să contracareze fenomenul propagării genului acesta de ştiri, care, vrând-nevrând, este asociat cu alte aspecte nepotrivite, pentru că lumea nu ştie ce se întâmplă cu adevărat într-un cazinou. Din păcate, percepţia generală nu este una favorabilă acestei industrii tocmai din cauza acelor ştiri care le strică imaginea celor care ar putea să exprime şi să transmită un mesaj ok despre ce înseamnă lumea asta. Industria de gambling trebuie să ştie exact pe ce buton trebuie apăsat ca să se echilibreze această balanţă şi să nu se mai creeze confuzii şi apoi să identifice vehiculul de imagine ce trebuie folosit. Voi trebuie să aveţi o imagine în regula în ochii celor care vor să intre pe acest segment, fără să vă intereseze ce spune un om oarecare care a citit vreo ştire într-un ziar în metrou despre ce se întâmplă în cazinouri. Lucrul ăsta nu trebuie să vă afecteze. Aşa cred unii şi despre mine că sunt un retard, dar pur şi simplu nu mă interesează! Ideea e să-ţi asumi ceea ce faci şi să nu vrei să pari ceea ce nu eşti şi atunci rezultatul va veni firesc şi normal. Şi eu în emisiune încerc să fiu natural. Problema este de fapt una mult mai complexă şi mai fină şi îi vizează pe cei care au bani în România, pentru că într-un cazinou nu intră omul de rând şi cred că şi în alte ţări situaţia e aceeaşi. Dacă la alţii cei cu bani au şi o imagine bună, la noi situaţia stă puţin altfel.

Ieşind puţin din domeniul acesta, zi-mi ce hobby-uri ai, având în vedere că jocurile de noroc nu-s partea ta forte?

În ordinea importanţei pentru mine ca hobby-uri este de departe muzica. Dacă nu ascult măcar o oră muzică, simt că-mi lipseşte ceva. Şi asta e o problemă care vine de când m-am născut. Când nu vroiam să adorm, mama îmi punea radioul între perne să cânte şi ascultam tot programul de melodii dintr-o emisiune numită pe atunci “Muzical nocturn”. Astfel că am trecut prin tot ceea ce înseamnă muzică.

O altă nebunie o reprezintă călătoriile. Am prea puţini bani pentru cât mi-aş dori să mă plimb, dar la două-trei week-end-uri fug din ţară.