A da un free card.

Dacă a da un free card nu este aşa de important, ar trebui să fie foarte clar cât de valoroasă este un free card atunci când nu ai o mână tocmai bună. Acea carte poate răsturna situaţia în cazul unei mâini pe care ai ales să o retragi sau îţi poate asigura câştigul în cazul unei mâini pe care oricum vroiai să pariezi. Desigur, să obţii un free card nu e deloc uşor atunci când joci împotriva unor jucători relativ buni. O modalitate este de a plusa într-o rundă la început în speranţa că ceilalţi aflaţi încă la pot vor face check în runda următoare. Apoi tu poţi face check. Pentru a face această mişcare trebuie să fii sigur că îţi va veni rândul imediat după adversarul tău în runda următoare, această metodă fiind rentabilă în jocuri precum hold’em unde ordinea în care se pariază este stabilită de poziţia dealerului.

Alte metode de a obţine un free card se află între trucuri şi alte şiretlicuri. De exemplu, poţi paria în afară rândului ca apoi să-l faci pe adversar să facă check, ceea ce nu e tocmai etic dar legal. După ce ţi se spune că nu era rândul tău, îţi retragi pariul şi când adversarul tău face check, faci şi tu la fel. Poţi lua jetoane ca şi când urmează să plusezi, iar când adversarul tău decide totuşi să nu parieze, tu poţi face check. Uneori, pur şi simplu că dai impresia că vei plăti îl poate deruta pe adversar şi îl poate face să nu parieze. Oricum, în faţa unor adversari foarte buni, aceste mişcări îţi creează o imagine proastă, şi îţi reuşesc doar o dată sau de două ori în mod excepţional.

Poziţia şi free cardul.

Când o mână se rezumă doar la doi jucători, cel care e primul la rând nu-şi poate da singur o carte gratuită însă cel de-al doilea o poate face. Dacă eşti al doilea iar adversarul tău a pariat nul pe tine, ar fi indicat să pariezi atunci când eşti sigur că ai o mână foarte bună; dar dacă bănuieşti că ai o mână foarte proastă, poţi să faci check şi să iei o carte gratuită.

Când faci check ca fiind primul la rând, nu poţi să iei singur un free card; îi oferi adversarului tău o astfel de carte. Jucătorul trebuie să aleagă dacă o ia sau dacă pariază. Prin urmare, trebuie să pariezi câteva mâini atunci când eşti primul, mâini pe care nu ai paria în mod normal dacă ai fi ultimul, doar pentru a nu-i da posibilitatea adversarului de a face check pe un free card având o mână proastă. Dacă ai o mână pe care e dificil de jucat, ar trebui să pariezi primul, mai ales dacă nu te temi de o eventuală ridicare a mizei, pentru că, dacă adversarul are o mână mai proastă decât a ta, el va face check după tine, iar tu îţi vei fi dorit să fi pariat. Pe de altă parte, dacă adversarul are o mână într-adevăr mai bună, el va paria în timp ce tu vei face check. Deci nu îţi vei putea da un free card orice ai face.

A da sau a nu da un free card cu marginal hand

Când eşti sigur că ai cea mai bună mână şi luând decizia de a paria , totul este foarte simplu. Totuşi, de multe ori eşti în situaţia când crezi că ai mâna cea mai bună dar ştii că vei trebui să plăteşti ultimul pariu doar dacă eşti învins. Oricum, trebuie să iei în considerare pariul astfel încât să nu-i dai ocazia adversarului să te depăşească atunci când chiar ai cea mai bună mână. Ce trebuie să iei în considerare atunci când vrei să pariezi:

1)     Şansele de a avea cea mai bună mână

2)     Şansele ca următoarea carte să-i dea adversarului cea mai bună mână când ar fi renunţat la cărţile sale, iar tu ai fi pariat

3)     Mărimea potului

4)     Şansele ca tu să faci o mână mai bună şi să plăteşti

Cu cât mai mare e potul şi cu cât mai mari sunt şansele ca adversarul să rezolve mai repede următoarea carte, cu atât trebuie să pariezi mai repede.

Numărul 4 necesită câteva explicaţii suplimentare. Să presupunem că ţi-e teamă că nu ai o mână la fel de bună ca adversarul tău. Înainte de a paria, ar trebui să iei în considerare care sunt şansele să scoţi mai repede mâna pe care ţi-e teamă  că o are adversarul. Cu cât mai mari sunt aceste şanse, cu atât mai mult trebuie să pariezi. Cu cât ele sunt mai mici, cu atât trebuie să faci check. Iată un exemplu clasic : dacă ai două perechi şi patru cărţi de aceeaşi culoare la stud şi crezi că adversarului îi lipseşte o singură carte ca să facă chintă , trebuie în mod clar să pariezi ca să nu-i dai un free card şi să-l ajuţi practic să facă straight, în caz că nu are deja. Şansele de a face full sau flush sunt foarte mari. Pe de altă parte, dacă ai două perechi dar nu ai şi patru de aceeaşi culoare, ar trebui mai degrabă să faci check decât să rişti, de vreme ce şansele tale de a face full sunt foarte mici.

Iată un exemplu al aceluiaşi principiu pentru hold’em. Urmează flop:

Într-un caz tu ai

Şi în celălalt

Pe ce mână ai fi tentat să pariezi? Se pare că ar fi mai sigur să alegi A♠7♣  decât cele două cărţi de 8, deoarece sunt cinci cărţi întoarse care îţi va îmbunătăţi mâna cu trei As şi doi 7, în timp ce sunt doar două cărţi care pot îmbunătăţi cei doi de 8. (Nu iei în considerare acţiunea de a paria orice carte de vreme ce perechea ar îmbunătăţi mâna oponentului tău mai mult probabil decât ar îmbunătăţi-o propria carte). De vreme ce ai mai multe posibilităţi de a îmbunătăţi mâna cu care baţi, să spunem, joi valeţi, ai fi mult mai tentat să pariezi cu A şi 7.

Cu cât îţi doreşti mai mult să găseşti posibilităţi de îmbunătăţire a mâinii, cu atât eşti mai convins că ai deja cea mai bună mână pentru pariu. În concluzie, poţi face check cu doi optari când urmează flop. În mod cert, mâna formată din J♣7♠3♥,  va bate două dame chiar dacă următoarea mână are doar două posibilităţi de îmbunătăţire (cele două dame rămase). Cu două dame eşti aproape sigur că deţii cea mai bună mână, deşi nu rişti să dai un free card.

Concluzii.

Când încerci să decizi dacă să pariezi sau nu, şi îţi faci griji legat de eventualitatea unei greşeli, trebuie să reţii un singur lucru a€“ o greşeală care te costă întreg potul, mai ales dacă acesta este destul de mare, este un dezastru, în timp ce o greşeală la un pariu nu e. Când eşti indecis, asigură-te că nu te va costa potul. Un check şi oferirea celei mai slabe  free card pentru adversar te pot costa potul dacă el reuşeşte să scoată înaintea ta. Totuşi, pariul şi plata pe acea mână mai bună te poate costa doar acel pariu. Aşadar, singurul moment în care să dai un free card este cel în care ai o mână foarte bună ce nu e în pericol să fie depăşită, mărind şansele ca viitoarele pariuri să crească suma deja existentă în pot.