După un deceniu în industria dealerilor, încă de la vârsta de 19 ani, Luiza Caradeanu, care lucrează la Casino Bucharest, parte a Casinos Austria

International, este al doilea dealer din Europa. Iar asta s-a confirmat la Campionatul Naţional disputat în Serbia…

Ce înseamnă să fii un dealer de top? Care sunt atuurile pe care trebuie să le ai?

Trebuie să fii atent la ceea ce trebuie să faci, să respecţi procedurile şi, cel mai important să-ţi placă. Pe de alta parte, îndemanarea o înveţi pe drum. Şi eu, la rândul meu, am urmărit alţi dealeri, când eram la început, şi ce-mi plăcea la ei, cum tăiau fisele sau cum puneau cărţile, încercam să copiez.

La acest campionat al dealerilor ai fost pe locul doi din câţi participanţi…?

Din 26…

Deci înseamnă că eşti în vârf…

În privinţa asta, şi eu rămas surprinsă. Nu mă aşteptam, credeam că voi da peste nişte super dealeri…

Deci ai fost tu bine pregătită sau ei slabi?

Nu cred că e vorba de pregătire cât e vorba de stilul de joc pe care-l ai în propria ţară. Noi avem nişte jocuri foarte puternice, cum e ruleta, unde sunt foarte multe call beturi şi trebuie să fii foarte atent. Privindu-i pe cei de la concurs, am rămas surprinsă să văd cât erau de lenţi. În România, cum am zis, trebuie să fii foarte rapid, fiindcă asta e maniera în care se joacă la noi. Fetele din Franţa îmi povesteau că nu e ca la noi, când ai dat spin şi toată lumea începe să strige şi trebuie să fii atent la şase lucruri diferite în acelaşi timp. La ei totul e încet, pariurile vin de la fiecare client în parte, fiindcă e genul ruletei franceze unde se pariază înainte. Abia apoi se dă cu bila şi toată lumea urmăreşte încordată, în tăcere… M-aş fi aşteptat la un concurs mai greu. În preliminarii am avut emoţii, apoi m-am adaptat uşor, am deprins acest lucru şi datorită faptului că am lucrat în mai multe cazinouri. Pe de altă parte, a fost ca şi cum m-aş fi angajat (Râde), pentru că aveam nişte reguli pe care trebuia să le respect.

Pentru a fi un dealer de top, înţelegem că îţi trebuie multă muncă şi să faci faţă jocurilor rapide…

Da, şi cu mai mulţi jucători. Şi să fii atent la reguli, pentru că diferă de la cazinou la cazinou. Spre exemplu, când eram în preliminarii, juriul de la masă mi-a spus că era un minimum de 500 buy-in pe şansele exterioare şi că în acelaşi timp nu aveai voie să pui fise de culoare, doar fise de cash. Am fost singura care a observat că ei nu pariaseră suma minimă de 500 (Râde).

Care sunt slăbiciunile tale când vine vorba de dealing?

De cele mai multe ori, am tendinţa să mă grăbesc. Tocmai pentru că am prea multă încredere în mine şi nu cred că pot fi surprinsă. Am 11 ani de experienţă şi le-am cam văzut pe toate. Dar mă grăbesc şi pentru că jocul trebuie să fie rapid, dar câteodată intervine şi greşeala (Râde). Se mai întâmplă… Dar mă cert singură după ce greşesc. Poate mai sunt şi alte slăbiciuni, dar nu le ştiu eu (Râde).

Cât timp îţi ocupă antrenamentul?

Pentru concurs m-am antrenat diferit, aveam de cel puţin două luni de zile regulile şi a trebuit să le deprind. Am reuşit să adun o oră de joc cu colegii mei, care m-au ajutat.

Spune-ne în ce a constat mai exact concursul…

Concursul a avut o parte de încălzire, probele tehnice, care n-au fost prea importante…

Şi ce-a însemnat asta?

Am avut de dat cinci mâini la Blackjack, cărţile iniţiale, cât mai repede. După aceea am avut de împins stackuri, de la două până la opt. Le luam de la culoare şi le duceam până la primul client de lângă roată, fără să ating liniile de marcat. După aceea, a fost proba de Drop Cut, adică să ieu un număr exact de fise dintr-o duzină. Din prima duzină trebuia să iau două, din a doua duzină trei, din a treia duzină patru şi din şansele exterioare câte cinci. A mai fost şi fost proba de circuit, unde a trebuit să chipuiesc, adică să strâng, cât mai repde, 300 de fise de trei culori diferite. Ultima probă de încălzie a fost de calculat pariuri, dar acolo m-am grăbit. Dădusem deja hârtia cu răspunsurile şi mi-am dat seama după câteva secunde că am greşit.

Astea au fost probele de încălzire…

Da, iar după aceea au fost 20 de minute de joc efectiv la ruletă şi alte 20 la Blackjack. Timp în care juca juriul, au venit patru sau cinci la masă, iar notele erau de la 1 la 5. Jocurile au fost normale, ca sş pariurile, cât mai aproape de realitate. S-a punctat foarte mult ospitalitatea, apoi tehnica şi abia apoi controlul jocului, fiindcă de unul singur este foarte geu să le vezi pe toate. Punctajul la ospitalitate se înmulţea cu trei, iar celelalte cu două. Astfel, ospitalitatea a fost cel mai important aspect, stilul dealerului, care este diferit la fiecare – cum taie fisele, cum plasează şi aşa mai departe. Astea sunt amănunte care ţin de propria personalitate. Dar şi procedurile au contat.

Aşa că trebuia să fii atentă şi să-i faci şi să se simtă bine.

Exact, omul vine în cazinou pentru entertainment. Dar eu, pentru că n-am mai participat la concursuri de acest gen, am pus răul înainte. Am crezut că voi găsi oameni feroce, dar dimpotrivă. Am vorbit despre orice şi am râs cu ei, n-am jucat teatru (Râde). Cel puţin după preliminarii pot să spun că m-am distrat în semifinală şi în finală. A fost o experienţă frumoasă, care a îmbinat mai mult plăcutul cu utilul.

Povesteşte-ne despre finală. Ai ieşit la 0,01 puncte diferenţă de locul întâi, câştigat de Liisa Rennstein, din Estonia.

Nu pot să-mi explic nici mie diferenţa asta, darămite vouă (Râde). Chairmanul a zis că ea participa pentru al cincilea an consecutiv şi m-am gândit că oricum ar fi păcat să iau eu, la prima apariţie, când ea încerca de atâta timp. Am avut o frântură de altruism (Râde).

Cât de importantă este pentru tine clasarea pe locul doi la acest concurs şi ce înseamnă, pe viitor, acest lucru?

Este mai mult decât am sperat. Când am intrat în concurs, speram să nu termin pe ultimul loc, fiindcă, v-am zis, am crezut că vor veni dealeri mult mai buni decât mine. Ei bine, a fost exact invers. Dar depinde de cum se joacă în fiecare ţară. Dacă unii dintre ei ar veni în România, probabil că s-ar adapta. M-au ajutat foarte mult jocurile mai dificile de la noi din ţară. Îmi pare rău, însă, că n-am primit o diplomă, era bună la CV (Râde).

Cum ţi se pare lumea cazinourilor din România, prin ochii tăi?

Pentru mine a fost de la început o experienţă extraordinară. De prima dată când am intrat într-un cazinou am fost, ca să zic aşa, înnebunită după această meserie. Voiam să renunţ la zilele libere şi să vin la muncă. În plus, nu sunt genul care să stea în faţa unui calculator. Am lucrat o lună de zile ca secretară şi am crezut că o iau razna. Îmi place agitaţia şi ca nu fac acelaşi lucru de fiecare dată.

Mai sunt şi minusuri, bănuim…

Da, sunt şi clienţi mai irascibili, dar am fost avertizată de asta de la bun început, în şcoală. Am avut parte de astfel de lucruri, dar nu mă mai deranjează acum, trec pe lângă mine pur şi simplu. Trebuie să ştii cum să abordezi fiecare om în parte. Ar mai fi ceva… Slavă Domnului, n-am avut probleme cu somnul până acum!

Ce hobbyuri ai în timpul liber?

Sunt o persoană sportivă, iar iarna merg foarte des la schi. Altfel, shoppingul, ca orice fată. Am făcut hochei pe gheaţă, dar am renunţat, chiar dacă am încercat să le împac pe amândouă în acelaşi timp. Nu am reuşit.

Care sunt celelalte proiecte din viaţa ta? Dacă mai ai timp de alte proiecte, desigur…

Acum sunt inspector şi mă simt bine aşa. Am încercat să fiu şi şef de sală, dar e cu totul altceva. Nu ai la fel de mult contact cu oamenii şi trebuie să fii atent la cu totul alte lucruri.

Te-ai gândit să pleci din ţară?

Nu cred că merită. E adevărat că vezi locuri şi strângi nişte bani, dar, dacă eşti cumpătat aici, ai familia şi prietenii alături de tine, fără să fii pierdut prin lume de unul singur.

Casino Inside a discutat, de asemenea, cu Michelle Cummins, unul dintre membrii juriului invitati la acest eveniment. Iata ce am aflat despre cele mai importante caracteristici pe care ar trebui sa le aiba un dealer, daca au existat cumva plangeri si care sunt cele mai importante cerinte

A fost foarte limpede ca acest Campionat in care dealerii au primit cele mai mari punctaje au fost aceia care au stat foarte bine la capitolul tehnica, dar care au si capacitatea de a ii „distra” pe jucatori la masa. Au fost 26 de membri ai juriului si 26 de dealeri din 16 tari europene. Sistemul a fost foarte bine gandit, in asa fel incat nici un dealer sa nu fie punctat de un membru al juriului din tara de provenienta. Fiecare jos a fost notat de patru membri ai juriului, iar acestia s-au schimbat la fiecare nivel (prima runda, semi finale si finala). Credca fiecare dealer a fost punctat in finala de cate 12 membri ai juriului, asa ca sistemul a fost foarte corect.

Dealerii au fost punctati pentru trei elemente importante. Capacitatile tehnice au fost foarte importante, si asta include matematica, manevrarea jetoanelor, a carstilor etc. Este esential un bun control al jocului, a asigura o anumita rapiditate a jocului, sa se asigure sa fiecare jucator poate sa depuna pariul in timp util, sa se asigure ca nu se depaseste miza maxima, si sa managerieze fiecare aspect al jocului, pentru a asigura ca jocul este corect in concordanta cu procedura. Cel mai important factor este ospitalitatea.

Dealerul trebuie sa fie extrem de primitor, prietenos si politicos fata de fiecare jucator, pregatit sa ofere instructaj, sa stie si sa isi aminteasca nevoile particulare ale fiecarui client, sa mentina contactul vizual si sa zambeasca, indiferent de rezultatul jocului. Primele doua aspecte pot fi acumulate prin antrenament. Ospitalitatea insa este dificil de invatat. Cei mai buni dealeri au ospitalitatea in sange, sunt sociabili si le face placere sa interactioneze cu diferiti oameni. Au fost dealeri care stateau foarte bine la aspectul tehnica, dar nu au castigat din pricina lipsei ospitalitatii.