David Sklansky ne arată în acest capitol când este important să dai un free card şi vorbeşte despre când ar trebui să pariezi și când ar trebui să te gândești la check… Toate, pentru a avea Asul în mânecă.

Free card este cartea pentru care nu trebuie să plătești nimic pentru a o obține. În timp ce jucătorii pot primi un free card (sau mai multe), în draw poker dacă o mână este verificată înaintea unui draw, conceptul de free card se poate aplica în jocurile de stud și hold’em unde sunt mai multe runde de pariere.

În general, atunci când ai cea mai bună mână, nu ai vrea să dai posibilitatea adversarilor să obțină un free card de vreme ce oricum le dai posibilitatea de a face overdraw și de a câștiga potul. Atunci când nu ai cea mai bună mână, trebuie să încerci să  obții un free card pentru a avea posibilitatea să câştigi potul.

A da un free card.

A da un free card înseamnă să faci check pe mâna pe care ai fi putut să pariezi când mai sunt cărți de primit. Bineînțeles, când faci check cu intenția de a face raise, dai un free card numai dacă adversarul tău este atât de necooperant încât să nu parieze.

Când știi sau ești aproape sigur că mâna pe care o ai este cea mai bună, trebuie să decizi dacă dai adversarului tau un freecard sau nu. Am văzut în capitolul anterior că aproape niciodată acțiunea de a da un free card când potul este mare nu este o acțiune corectă. Se dovedește a fi destul de rară situația în care această acțiune este corectă, atunci când potul are o valoare medie, chiar dacă știi că adversarul tău face fold dacă pariezi. Trebuie să te mulțumești doar cu ceea ce este la pot deja. Un motiv pentru care ar trebui să pariezi este acela că în general dorești ca adversarul tău să facă fold.

Să spunem, de exemplu, că există un pot de 50$ și tu pariezi 10$, adversarul tău are șanse de 1 la 6. În această situație, e nevoie de call. Așa cum am văzut și în capitolele anterioare, orice oponent care nu profită de șansă când se arată, pierde banii. De aceea, câștigi în momentul în care celălalt face fold.

În orice caz, principiul de a nu da un free card merge chiar mai departe. Dacă adversarul are șanse de 6-1, tot ar trebui să pariați. În acest caz, sperați ca adversarul să facă call, dar nu vă va părea rău nici dacă face fold. Fold este mai bine decât să îi acordați un procent de 10 % șanse să își realizeze mâna și să câștige. Așa cum am văzut și în capitolul anterior, a da un free card adversarului înseamnă de fapt a da șanse infinite pentru acea rundă de pariere. Acea personă nu trebuie să facă nici un efort pentru a își crește șansele de câștig, indiferent de ceea ce este la pot.

Să presupunem că la jocul de seven card stud, la ultima carte, te gândești că un jucător are gut shot draw (chintă completă) și tu ai trei cărți de acceași culoare sau același număr. Adversarul tău are șanse de 1 la 10 pentru a face straight, și chiar dacă reușește, poți face full house. Ești marele favorit pentru această mână. În orice caz, este mult mai bine să pariezi și să forțezi adversarul să facă fold decât să faci check urmat de el. Dacă faci check, dai adversarului posibilitatea de a te bate, o șansă pe care nu ar fi avut-o dacă ai fi pariat.

Când nu ești favorit, este mult mai important să pariezi decât să dai un free card. Să spunem că tu ai 7 şi 8 de pică la jocul de holdem, și cartea următoare este trei de pică. Cu un pot modest ai putea să ieși chiar dacă te aștepți ca ceilalți să facă fold pentru că nu poți lăsa pe cineva care are, să spunem, un l0 de pică să aibă șansă la o chintă mai mare. Probabil nu ți-ai dori ca acea persoană să facă fold când tu pariezi, dar determinându-l să facă fold este mult mai bine decât să îi dai șansa de a te învinge cu o mână mai bună la draw. Singura dată când este convenabil să faci check la chintă este dacă potul are o valoare foarte mică. Cărțile de pică e posibil să nu vină după flop, și atunci profitul tău pe pariurile ulterioare pot fi mult mai mari decât ceea ce ai fi putut câștiga prin pariul pe flop. În orice caz, dacă vine o carte de pică, trebuie să fii pregătit să faci fold.

Când ai șansa de a paria și ai o mână decent, mai ales dacă tu crezi că mâna este cea mai bună, aproape întotdeauna mișcarea corectă este aceea de a paria. Singurele condiții care ar împiedica acest lucru sunt:

1. Potul este mic în comparație cu ceea ce ar putea să fie în continuarea jocului și speri să câștigi mai multe la rundele următoare prin înșelăciune dect să renunți la mână acum. Această situație apare mai degradă la jocurile cu pot limitat decât la jocurile fără limită.

2. Crezi că poți obține un check raise.

3.. Mâna ta este atât de puternică încât merită să dai un free card chiar dacă potul are valoare medie.

A da  sau a nu da un free card

O să vedem două mâini de holdem pentru a observa diferența dintre o situație când ar trebui să pariezi și o situație când ar trebui să te gândești la check. În amebele cazuri avem un pot de valoare medie.

CASA

TU

CASA

TU

Având ași, poți foarte bine să te gândești la check pe flop. Cu doi valeți în locul așilor nu ți-ai alterat șansele de a avea cea mai bună mână, de vreme ce presupunem că în ambele cazuri nu există motive pentru a concur împotriva a doi popi sau două dame. În orice caz, cu doi ași nu ai motive de îngrijorare, față de situația în care ai avea doi valeți, așa că vei face check pentru cazul în care cineva de la masă ar putea avea trei decari. Presupunând că nimeni nu are decar, un beneficiu în plus pentru check este că ți-ai dezvălui mâna. Nu numai că nu te temi de popi sau dame, sau de un as pe strada patru (cum ai fi făcut în cazul în care ai fi avut valeți), ci ai fi foarte mulțumit, de vreme ce oricare dintre aceste cărți, chiar și valet, ar da unui oponent posibilitatea de a avea a doua cea mai bună mână.

Desigur, trebuie să pariezi dacă ai sentimentul că vine o mână slabă. Trebuie să pariezi și dacă potul este mare, de vreme ce un pot mare merită riscul de a primi decari pentru a curma posibilitatea de a te confrunta cu decari pentru a curna gândul unei cărți miraculoase pe care adversarul ar putea-o primi la runda următoare. Cu un pot mare este mult mai probabil ca adversarul să facă call la pariu cu o mână slabă.

SAU

Să presupunem că ai o altă mână la holdem. Potul are valoare medie, și urmează flop:

Cum ar trebui să joci cu doi valeți? Cum ar trebui să joci cu doi popi?

Cu doi valeți în mână, intenționezi mai degrabă să pariezi, de vreme ce există mai multe free cards în fața cărora ai putea pierde. Dar cu doi popi, este mult mai bine să faci check, în cazul în care cineva are o pereche de ași. dacă chiar ai cea mai bună mână, ai mai puțin de pierdut prin a da un free card, de vreme ce există mai puține cărți în fața cărora ai putea pierde dacă ai fi avut doi valeți.

Conceptul de bază asupra căruia trebuie să ne concentrăm este acela că nu vrei să îi dai oponentului cu o mână slabă un free card ce ar putea să îi îmbunătățească mâna și chiar să devină mai bună decât a ta. De aceea dacă te aștepți la call, pariază ceea ce crezi că este cea mai bună mână, decât dacă cumva crezi că este este mai bines ă încerci un check raise. Cu excepția situației în care ai motive pentru slowplay, fie pentru că potul este mic sau pentru că ai o mână extrem de slabă, întotdeauna să pariezi cea mai bună mână chiar dacă nu te aștepți să faci call. Câștigi mai mult atunci când adversarul face fold atunci când există suficente șanse la pot. În orice caz, chiar dacă adversarul tău nu are destule șanse pentru pot și face fold, ar trebui să pariezi. Preferi call atunci când adversarul face o greșeală prin call, a îl determina să facă fold este mult mai bine decât să îi dai posibilitatea să te învingă cu o mână mai bună la draw.