Dan Semenescu: “Întotdeauna îţi place acolo unde câştigi”

august 8, 2011 in Exclusiv, Interviuri

Dan are 30 ani, este necăsătorit şi a terminat facultatea de matematică şi informatică în 2004. Are un internet café, o soluţie de plată online şi, de curând, este acţionar la un site de poker în reţeaua cake. De asemenea, mai are un club sportiv de poker în Cluj, Transilvania Poker Club, unde sunt înregistraţi peste 200 de membri…

Te rugăm să ne spui cum şi de ce ai început să joci poker?

M-am apucat de poker în 2004 din greşeală. Primisem din SUA un card la care uitasem PIN-ul şi nu ştiam cum să scot cei 100$ de pe el, pentru că acel card urma să expire într-o lună. Am primit un e-mail cu o reclamă la 888.com, am depozitat banii şi m-am înregistrat la un turneu de 11$ rebuy, cu aproximativ 1.300 de jucători. Nu ştiam foarte bine regulile, dar în timp ce jucam mă documentam pe internet. Am avut norocul începătorului şi, culmea, am ieşit pe locul 1, am luat 3.250$ şi eram convins că e o strategie de marketing a site-ului ca să mă ţină cât mai mult conectat pe soft pentru a face rake. Surprinderea mea a fost atunci când am dat cash-out şi am primit banii în cont. M-am apucat mai serios de joc în zilele următoare, iar în două săptămâni am pierdut toţi banii câştigaţi.

De ce este nevoie pentru a deveni jucător profesionist de poker?

Un jucător profesionist de poker ar trebui să fie modelul unui jucător de poker, începător sau mediu, adică să aibă în primul rând o situaţie financiară bună, să aibă experienţă foarte mare în domeniu, atât live cât şi online, şi un CV prin care poate demonstra aceste lucruri. În poker toţi sunt profesori, toţi pot da sfaturi şi toţi pot învăţa pe alţii din experienţa lor, dar jucătorii profesionişti au rezultate.

Pentru a fi jucător profesionist de poker trebuie în primul rând să ai talent, să perseverezi, să înveţi de la cei mai buni, să studiezi propriul joc şi jocul altora mai buni, şi nu în ultimul rând să fii un manager bun al propriilor tăi bani. Să ştii ce să joci, să ştii cum să îţi împarţi bankroll-ul, să nu îţi rişti toată munca de luni de zile într-o sesiune. Aici aş sfătui pe mulţi jucători să apeleze la Alin Medeşan.

Cum îţi caracterizezi stilul de joc şi ce ai dori să schimbi în această privinţă?

Stilul de joc se schimbă de la un turneu la altul, în funcţie de jucători şi de structura turneului. De obicei, în primele două nivele de blind-uri studiez adversarii de la masă, dacă nu îi cunosc şi nu m-am mai întâlnit cu ei. Sunt multe variabile pe care trebuie să le iei în considerare pentru a putea stabili strategia într-un turneu. Pentru mine, un turneu este o luptă de supravieţuire. Trebuie să supravieţuieşti până la masa finală, unde jocul se rezumă la un sit and go în care jucătorii au stack-uri inegale, imagini diferite şi strategii diferite. De-a lungul unui turneu trebuie să găseşti momentele şi situaţiile potrivite pentru a face fise. Nu pot spune că sunt un jucător tight sau agresiv, dar pot spune că sunt tight la o masă agresivă şi agresiv la o masă tight, de asemenea tight-aggressive cu un stack average şi agresiv cu un stack 2x average stack.

Mereu urmăresc să schimb ceva în jocul meu, învăţ de la jucătorii mai buni, îi urmăresc mereu când joc cu ei şi încerc să înţeleg situaţiile şi deciziile pe care ei le iau pentru ca în viitor să încerc să pun în aplicare. Pot spune că vreau să schimb zi de zi câte ceva pentru a fi mai greu de citit de către jucătorii regulari. Acest lucru este foarte greu şi, ca în orice domeniu, orice schimbare are riscuri mai mari. În poker, orice risc în plus îţi poate periclita un turneu. De aceea, cel mai bine e să faci ce ştii tu mai bine şi să schimbi ceva doar atunci când ai ocazia şi poţi minimiza riscurile.

Având în vedere că marea majoritate a oamenilor nu văd cu ochi buni jocurile de noroc, care a fost reacţia apropiaţilor când ai decis să devii jucător profesionist de poker?

Eu am avut sprijinul părinţilor de când eram copil, am fost mereu lăsat să fiu pe picioarele mele. De asemenea, am făcut sport timp de 14 ani, dintre care 10 de performanţă, şi cred că acest lucru a contribuit foarte mult la relaţia mea cu cei apropiaţi. Nu e bine să ascunzi nimic, iar orice faci şi orice decizie iei în viaţă trebuie să aibă argumente. M-am apucat de poker, am câştigat, am pierdut şi am învăţat, apoi experienţa şi colectivul în care am stat m-au făcut să fiu câştigător. Cred şi azi că nu am dat nici un motiv vreodată cuiva să mă critice legat de poker, deoarece nu mi-am vândut nimic ca să pot juca, nu mi-am amanetat niciodată nimic şi nu am folosit niciodată banii destinaţi pentru alte cheltuieli pentru a juca poker.

Din punctul tău de vedere, pokerul este joc de noroc sau sport?

Din punctul meu de vedere, pokerul este un sport. Jocurile de cazinou sunt de noroc pentru că probabilitatea de a câştiga este foarte mică. La Texas Hold’em este ca şi la şah, care este sport, strategie. Ca să fiu mai explicit, un jucător de şah care nu ştie mutările calului sau ale pionului nu are cum să câştige. La fel este şi la Texas Hold’em – dacă nu cunoşti regululile, formaţiile sau strut-urile unui turneu nu ai cum să câştigi. Pe de altă parte, într-un cazinou poţi intra pentru prima dată şi să pariezi pe un număr sau pe o culoare şi să câştigi din noroc, fără să cunoşti regula jocului.

Unde te simţi mai confortabil la masa de poker, online sau live?

Cel mai confortabil mă simt la mesele live, în străinătate. În Viena îmi place foarte mult pentru că sunt foarte mulţi jucători, sunt turnee garantate şi acolo am avut rezultatele cele mai bune – întotdeauna îţi place acolo unde câştigi (Râde). În cazinourile din România îmi place să joc doar poker, nu ruletă sau orice alt tip de joc de cazinou. Îmi place foarte mult Casino Regent din Bucureşti, deoarece staff-ul este profesionist şi organizarea turneelor este fără reproş.

Care este mâna care ţi-a rămas în memorie?

Am multe mâini ciudate pe care mi le amintesc, am să vă povestesc două. Una dintre ele a fost acum doi ani, la Viena. Eram în ultima zi din Austrian Masters şi am văzut o masă foarte bună de cash 2/5. Era short handed şi toţi aveau stack-uri mari. Am intrat cu 1.000 euro short stack, air în două ore am ajuns să am în jur de 3.000. Prietenul meu Andrei One a venit la mine să mă ridice de la masă, ca să mergem să ne odihnim, pentru că aveam masa finală în ziua următoare. L-am refuzat, am dorit să mai joc şi am prins AA, am deschis, am fost plătit de 3 jucători, butonul a făcut 3bet, fapt care m-a ajutat enorm, am făcut 4bet, aproximativ 450 euro (3bet a fost 125euro), s-au foldat toţi în afară de buton, care s-a uitat la stack-ul meu şi a decis să joace mâna. FLOP 234 treflă. Eu aveam A de treflă. Am dat bet, butonul mi-a făcut raise şi eu l-am băgat all in. Potul era de aproximativ 6.200 euro, turn popă romb river 8 romb. Butonul mi-a intors 2 popi, fără popă de treflă, avea 1 out şi acela a venit pe turn.

A doua mână a fost acum câteva săptămâni, în cazinou la Cluj. Jucam foarte tight, deoarece eram la masă cu jucători buni, ca extasyman, slevinro, nandor82, bostanu24, pescaru, şi vorbeam mereu la telefon. Am prins în buton 45 suited inima neagră şi erau 400 în pot, strada, un open raise şi multe call-uri. Am decis să iau eu conducerea acestei mâini şi am făcut raise, am fost plătit doar de nandor. FLOP AJ9 cu J9 de romb. Nandor a dat check-raise, eu bet 60% din pot, m-am gândit mult, n-am vrut să las acest pot şi am plătit raise-ul pentr a blufa pe turn, doream să văd un romb. Turn 2 romb. Nandor bet. Acum chiar credeam că pot duce potul cu un raise, ceea ce am şi făcut şi spre surprinderea mea am fost plătit. River magic 3 de treflă. Acum aveam chintă. Nandor a dat check pe river, ceea ce mi-a dat de înţeles că nu are culoare. Am fost plătit şi pe river, avea set de aşi şi asul de romb… Am dat aceste două exemple pentru că sunt aproximativ identice – şanse minime şi câştig maxim, cu doar câteva procente şanse de câştig.

Ce ai dori să schimbi din punct de vedere legislativ în ceea ce priveşte pokerul din România?

Totul. Aş vrea să existe o lege doar pentru poker-room. Să fie taxe şi impozite, să se poată deschide în toate oraşele din România, pentru că sunt foarte mulţi jucători care nu au unde juca live. Aş dori să fie cât mai multe turnee în România, pentru că acest sport îl poate practica oricine. Chiar şi mama mea, la 55 de ani, vine acasă de la muncă şi deschide calculatorul şi se joacă câte un sit and go. Cred că i-ar place foarte mult să joace într-un turneu cu un buy-in modest. Jucătorii profesionişti îşi permit să joace oriunde, dar mi-ar place ca jucătorii medii sau cei începători să aibă locuri unde să poată să-şi perfecţioneze jocul.

Având în vedere toate turneele la care ai participat, care ţi-a plăcut cel mai mult?

Turneele de la Viena. Este o poveste mai lungă. Am stat mult timp lângă Andrei One, juca online şi am învăţat foarte multe, el mi-a corectat foarte mult jocul şi m-a învăţat cum să judec situaţii şi cum să îmi împart stack-ul în funcţie de structură şi turneu. Lucrurile astea au contat enorm. După câteva luni petrecute lângă el, prima deplasare a fost la Viena, unde din şase turnee am avut patru mese finale. Când am cîştigat primul turneu, eram la masa finală cu el, a fost cel mai plăcut moment. Cel mai fericit nu am fost eu, pentru că eu nu puteam crede că rezultatele apar atât de rapid, a fost el.

Cum simţi piaţa de poker, având în vedere ultimele evenimente, în special cele din mediul online?

Piaţa de poker o văd în ascensiune. Chiar dacă online sunt probleme, jucătorii de poker găsesc soluţii pentru orice. Nu văd niciun impediment.

Ce sfaturi ai da unui începător?

Să citească, pentru că acum sunt foarte multe cărţi bune, să îşi pună bani deoparte şi să înceapă să joace la limite mici ca să acumuleze experienţă, să stea de vorbă cu cât mai mulţi jucători de poker, să schimbe idei şi să urmărească, în timpul liber, cât mai mulţi jucători câştigători, atât online, cât şi live.