Tactica Slowplay constă în a juca o mână puternică în mod pasiv, pentru a da impresia unei mâini slabe, făcându-i pe adversari să creadă că pot câştiga.

Tactica Slowplay

Aşa cum ai observat în capitolul precedent, check-raising înseamnă să joci o mână mai slab pentru a putea ridica miza în aceeaşi rundă. Este posibil să câştigi potul chiar atunci când faci check-raise. Cel puţin, vei reduce opoziţia unuia sau a doi jucători, lucru pe care în mod normal îl cauţi.

Slowplaying vs. Check-Raising

Tactica slowplay nu este acelaşi lucru cu check-raise. Înseamnă să joci o mână puternică în mod pasiv pentru a-i atrage pe ceilalţi jucători să ridice miza mai târziu. Tactica tipică slowplay înseamnă să faci check dacă nu s-a pariat încă sau, mai degrabă, să faci call decât să ridici miza.

Când faci check raise, în mod normal, vrei să reduci numărul de oponenţi, pe când, în momentul în care aplici tactica de slowplay încerci de fapt să menţii cât mai mulţi jucători pe pot, sperând să îl câştigi mai târziu, ca urmare a păcălirii adversarilor. Evident, de vreme ce nu-ţi faci griji în privinţa numărului de jucători pe pot şi nu te interesează să-i laşi să nu mizeze, trebuie să ai o mână foarte puternică, mult mai puternică decât atunci când faci check raise. Într-un joc cu şapte cărţi ar trebui să ai trei bucăţi din primele trei cărţi, culoare sau full contra unei perechi. La Hold’em ar trebui să fie primele trefle din primul flop. fără posibilitate de culoare sau flush. La draw low ball ar trebui să ai cel puţin ceva de gen pat.

Lucruri de care ai nevoie pentru Slowplay:

În cele mai multe cazuri, pentru a putea aplica slowplay în mod corect, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

1. Să ai o mână foarte bună.

2. Cartea gratuită sau foarte ieftină pe care le-o permiţi celorlaţi jucători ar trebui să le dea acestora posibilitatea să aibă o mână bună, dar nu cea mai bună.

3. Aceeaşi carte gratuită trebuie să aibă şanse mici pentru a-i da unuia dintre jucători o mână mai bună decât a ta sau să-i ofere posibilitatea să facă call la următorul pas.

4. Trebuie să-i faci pe ceilalţi să piardă, arătând agresivitate, dar dacă nu vei face asta ai şansa să câştigi potul.

5. Potul nu trebuie să fie foarte mare.

Primul punct trebuie să fie adevărat pentru ca punctele doi şi trei să funcţioneze. Să presupunem că într-un joc de şapte cărţi ai full după cinci cărţi, iar oponenţii au fie culoare, fie chintă. Când aplici tactica slowplay şi le permiţi o carte gratuită, ţi-ai dori de fapt ca fiecare să-şi facă mâna ca să se parieze mai mult. În acelaşi timp, nu trebuie să-ţi faci griji că o carte gratuită le va face mâna mai bună decât a ta. Cu toate astea, nu ar trebui să aplici slowplay dacă banuieşti că ceilalţi vor face call când vei paria tu.

Spre deosebire de situaţia anterioară, dacă ai three of a kind ar trebui să pariezi direct, deoarece există şansa ca o carte gratuită să aducă unul sau mai mulţi jucători să ceară draw când tu nu o să ai full house.

Punctele patru şi cinci sunt de asemenea legate. Oponenţii nu vor fi tentaţi să facă call în momentul în care potul este mic. Pe măsură ce potul creşte, devine din ce în ce mai clar că tactica slowplay este cea mai bună. Această tactică este cea bună pentru că oponenţii vor avea procente din ce în ce mai mari la pot şi e din ce în ce mai clar faptul că nu doreşti să prindă aceste procente. De aceea, când se măreşte potul, tentaţia de a folosi slowplay este mai mică, pentru că şansele pe care adversarii le au sunt atât de mari încât aceştia nu vor ezita şi probabil nici nu vor greşi prea mult. Ba mai mult, de vreme ce oponenţii nu se vor arunca atunci când potul este mare, nu e nevoie de slowplay ca să-i convingi să meargă mai departe.

De asemenea, nu trebuie să foloseşti slowplay atunci când e clar şi pentru ceilalţi că ai o mână bună. Majoritatea adversarilor vor ştii ce vrei să faci şi nu vor merge mai departe. Jucătorii care nu ştiu că ai o mână bună, vor face oricum call foarte devreme dacă au ceva în mână.

Când aplici slowplay, le oferi celorlalţi cărţi gratuite sau ieftine. Teorema fundamentală a pokerului spune că o astfel de strategie este incorectă doar dacă nu urmăreşti să-ţi măreşti câştigul mai târziu, faţă de ce s-ar întâmpla dacă ai paria mai mult şi mai din timp. În acelaşi timp, este foarte important ca atunci când adversarul face call într-o rundă mai târzie, după ce primeşte o carte gratuită sau ieftină, să nu aibă şanse mai mari. Altfel nu ar fi corect să-i oferi acea care gratuită, căci i-ai dat posibilitatea să joace o mână chiar dacă nu e cea mai bună. Astfel, înainte de a începe slowplay trebuie să te asiguri că ai şanse foarte mici de a fi depăşit. La Seven Stud şi Hold’em trebuie să te asiguri că nu te lupţi cu un posibil straight draw sau un flush draw, doar dacă, cum am zis mai devreme, nu ai deja straight sau flush.

În mod ironic, vei avea tendinţa de juca slowplay cu mâini foarte bune, dar nu şi cu cele excelente. Cu mâinile excelente ar trebui să pariezi şi să ridici miza imediat, în cazul în care mai e cineva cu o mână bună. Nu faceţi greţeala pe care a comis-o un prieten de-al meu, care a pierdut la Hold ‘em având straight flush. A tot făcut check pe strategia slowplay, ca să afle la sfârşit că cineva făcea la fel, dar având ace-high flush.

Pentru a elucida acest punct, să luăm două situaţii din primul flop. Dacă jucătorul din dreapta ridică blindul, ar trebui să faci call pe mijloc cu pat.

7♥        4♣       3♥        2♠        A♦

Ai o mână bună şi speri că ceilalţi jucători vor acoperi masa şi vor rămâne pentru următoarea carte. În acelaşi timp, există şi o mică posibilitate ca cel care a ridicat miza să aibă deja cărţi mai bune. Totuşi, cu un mic pat – A, 2, 3, 4, 5 – ţi-ai dori să iei ceva bani de la primul jucător. Deci, o să măreşti miza, sperând că are o mână monstru şi că va fi fericit să mărească miza. Foarte probabil că ceilalţi se vor arunca, dar îl vei păcăli pe cel care a mărit miza să o mai mărească de câteva ori până să îşi dea seama că ai o mână incredibilă.

Rezumat

Slowplay este o metodă excelentă de a adăuga valoare mâinilor foarte bune, dar de vreme ce le dai celorlalţi cărţi gratuite sau ieftine, ar trebui să fii precaut când foloseşti slowplay. Trebuie să ai o mână foarte bună. Nu trebuie să foloseşti slowplay când ai o mână foarte bună dar de care ceilalţi şi-au dat seama sau când potul este mare. De asemenea, trebuie evitată această strategie când o carte gratuită sau ieftină îi va oferi oponentului o mână mai bună sau sensibil egală cu a ta. Spre exemplu, într-un joc cu şapte cărţi, o chintă evidentă va depăşi un ace-king-high flush al tău, de aceea ar trebui să ridici miza, pentru ca adversarul să plătească cât mai mult pentru a face call. Ideal, un joc bun de slowplay are loc atunci când oponenţii tăi fac mâna pe care o speră, dar termină pe locul doi. De asemenea, atunci când aceştia nu fac mâini mai bune după ce primesc cărţile gratuite, un joc de tip slowplay este de luat în considerare.