Omul de afaceri Christophe Benzimra consideră pokerul un joc de strategie, tactică, ordine şi echilibru…

Spuneţi-ne câteva lucruri despre felul în care aţi început să jucaţi poker ?

Am început să joc poker acum patru ani şi jumătate, nu ştiam deloc, dar un prieten de-al meu din Franţa a venit o săptămână în concediu, timp în care mi-a explicat Texas Hold ’em. Nu îmi plăcea să joc poker pentru că era un joc pe bani şi cu pretenţii, nu mai jucasem niciodată.  Am jucat mai întâi, dar foarte prost, pe internet. Am deschis un cont, pe un site, cred că 888, am pus bani de pe card, i-am pierdut, am pierdut din nou şi mi-au blocat contul, spunâdu-mi că transferul de bani este ilegal. Am jucat atât de prost încât credeau că transfer bani altcuiva. Începutul a fost pe internet şi apoi în cazinouri, unde am învăţat jocul alături de Tony Judescu sau Ionel Anton, jucători cu care mă întâlnesc acum la turnee. La masa mare a cazinourilor din Bucureşti jucam foarte puţin, cu sume de 250 de dolari, şi preferăm să urmăresc atent jocul celorlaţi, şi aşa am învăţat mai mult. Apoi am intrat relativ repede în turnee, am preferat să joc cu jucători buni şi să învăţ bine de la început, pentru că şi situaţia financiară mi-a permis. Am făcut un EPT, am mers în turnee mari de la început.

De câţi bani a fost nevoie să pierdeţi la început, până aţi învăţat să jucaţi?

Nu vă pot spune, nu i-am numărat (Râde). Când e vorba de plăcere, banii nu mai contează, am un business bun care îmi poate permite să joc. Acum este şi altă situaţie, pentru că am început să şi câştig. Anul trecut a fost un an foarte pozitiv, acum am şi un sponsor. Am plătit şcoala de la început, iar acum ştiu să joc poker. Nu spun că sunt cel mai bun, dar nu mai am nici o emoţie, pot ajunge la orice nivel sau turneu. Mă simt foarte relaxt şi foarte respectat de ceilalţi jucători.

Deci pokerul este ca un copil?

Exact, pentru mine este un copil. Eu joc pe circuite, dar numai la turnee foarte mari. Încerc să nu stau 10 zile într-un turneu, trebuie să am grijă de familia mea, de afacerea mea. Eu joc de obicei Duminica pe internet şi, uneori, merg în cazinouri să îmi întâlnesc prietenii. Nu este un avantaj, pentru că la fiecare turneu este nevoie de puţină adaptare şi apoi mai sunt şi problemele legate de serviciu, unde este mereu nevoie de mine.

Care dintre turneele la care aţi participat v-a rămas în suflet?

Dacă ar fi să vorbim de un rezultat foarte bun, atunci vorbim de Varşovia, unde am avut ocazia să câştig un EPT şi sunt foarte puţin jucători care se pot lăuda cu asta. De aici a pornit toată reputaţia mea. Sunt văzut ca jucător francez, dar eu sunt mai mult român decât francez. Trăiesc în România de 17 ani, majoritatea prietenilor mei sunt români, am învăţat poker cu Ionel Anton. Îmi este greu să mă concentrez pe un turneu mic, de 300 de euro, dar dacă este vorba de 5.000-10.000 de euro, atunci am altă motivaţie. Eu nu sunt un jucător profesionist, prefer să mă concentrez pe main event, iar pe internet joc ca să mă relaxez.

Cu siguranţă v-aţi analizat jocul. Ne puteţi spune care ar fi punctele forte ale jocului dvs.?

Eu sunt un jucător tight, foarte serios. Îmi place să am imaginea asta la masă. Când faci un bluff, din când în când, ai mai multe şanse să reuşeşti aşa. Când joc cash game,  joc cu cea mai proastă imagine, pentru că eu vreau să fiu plătit, dar la turnee sunt foarte serios, am foarte multă răbdare, ceea ce pentru mine este ceva bizar, pentru că în viaţa de zi cu zi sunt extrem de nerăbdător. Când joc la calculator, şi aştept un răspuns, am emoţii, dar live nu am nicio emoţie. În poker am descoperit să am răbdare. La turnee importante am foarte mare răbdare, poate şi pentru că am 50 de ani, am experienţă de viaţă, am călătorit mult, nu mă gândesc la bani, că pierd sau că nu pierd. Joc cu adevărat din plăcere. Anul trecut am fost invitat la EPT Barcelona, de Titan Poker, unde am făcut un bluff foarte prost, am pierdut aproape toate chipsurile, după nivelul trei, şi am rămas cu 15 bilnduri tot turneul. Am ajuns la masa finală, am terminat-o tot cu 15 blinduri şi asta cred că este o calitate. Ştiu că dacă am 10 blinduri pot câştiga turneul. Am foarte multă răbdare, foarte multă încredere şi ştiu că depind şi de noroc. Sunt momente când totul depinde de noroc.

Ce i-ar trebui unui jucător profesionist să ajungă campion? Care este diferenţa între a fi campion şi a fi un jucător bun, profesionist?

Uneori, trebuie să ai şi noroc noroc. La turneu ai nevoie de acest factor. La cash game poţi fii un jucător foarte bun, iar dacă respecţi toate regulile, atunci eşti câştigător. La turnee joacă doar jucătorii foarte buni. Pentru a fi un campion, trebuie să joci foarte mult în turnee. Sunt o mulţime de jucători foarte buni în lume, dar ideea e să joci cât mai mult. Am fost anul trecut la EPT Londra, la masa lui Daniel Negreanu şi am rămas surprins că înainte de low-ball, la un moment dat, a pierdut un pot şi a zis că niciodată nu a intrat în bani la un EPT. Şi un Daniel Negreanu, sponsorizat de Pokerstars, are nevoie de noroc. Fiecare jucător are perioade bune sau mai slabe.

Ce v-a atras atât de mult la poker?

Îmi place jocul, pokerul este şahul timpurilor noastre. Ai nevoie de foarte multă analiză, în funcţie de loc, de situaţie, de profilul jucătorului, de câte chipsuri are… De aceea, pentru mine, pokerul este un sport al minţii foarte interesant. Nu m-a atras jocul ca să socializez, eu sunt foarte serios. Nu vorbesc la masă, sunt rezervat şi mă concentrez doar  asupra jocului.

Ce sfaturi i-aţi da unui persoane care vrea să se apuce de poker?

O persoană care vrea să se apuce de poker trebuie să îl trateze ca pe un hobby şi să aibă o situaţie bună, un serviciu, să nu aştepte să câştige bani din poker, pentru că poţi avea perioade bune, dar şi proaste. Este foarte greu să fii profesionist şi să câştigi bani doar din poker şi sunt foarte puţini jucători în lume care pot spune că trăiesc din poker. Pokerul trebuie să rămână un joc, mie îmi place şi competiţia în care poţi ajunge la nivel internaţional. Dacă vrei să te apuci de golf, tenis sau orice alt sport nu ai nicio şansă să ajungi la un turneu mare în lume, dar după doi sau trei ani de poker ai şanse să ajungi la finalul unui turneu foarte mare.

Ce alte hobby-uri aveţi, în afară de poker?

Eu am deja un business, cu Plexirom, unde am 100 de angajaţi. Am o fabrică în România, export produsul meu în toată Europa, ceea ce îmi ocupă foarte mult timp, nu am niciun asociat, iar clienţii mei, precum Carrefour, Auchan, GTI, Philippe Maurice, Romstal sau Mobexpert, sunt foarte pretenţioşi şi trebuie să fiu serios. Aşa că nici pentru poker nu pot aloca prea mult timp. Sunt şi vice-preşedinte al Camerei de Comerţ a Franţei. La început mi-a fost ruşine să recunosc că joc poker, dar acum toată lumea ştie. Pokerul încă nu este foarte bine văzut, iar în afaceri, la bancă, e bine să fii rezervat. Pe de altă parte, totuşi, reuşesc să joc zilnic golf sau tenis. Toată viaţa mi-a plăcut sportul. Am jucat fotbal şi handbal foarte mult şi am practicat judo. Eu continui să fac sport, chiar dacă anul viitor voi avea 50 de ani, continui să mă menţin în formă. Fotbalul a fost cea mai mare pasiune a mea când eram în Franţa. Mergeam în fiecare săptămână la meciuri, acum merg doar la meciurile mari din Europa.